De bocet, de plâns și sudalme
Transpiră cu lacrimi în palme
Hăitașii oceanelor calme.

De ropotul ploii acide
Ferastra din cer se închide
Cu storuri aproape livide.

În fulgii cu margini brodate
Zăpada plătește, în rate,
Înghețul din lacrimi uitate.

În vânt mai scobește furtuna,
Când stele veghează întruna
Să nu fure soarele luna.

Băltesc după ploi de sudori
Oceane legate cu sfori
În gura flămândă de mori.

Se-nsoară morarul cu moara,
Ne scoatem din spate povara;
Să cânte cu pâine vioara!

Se topește cerul,
Picură cu stele,
Picură cu plumb;
Carii din măsele
Sunt trase la strung
Și se bate fierul
Din lama de plug
Cu ciocane grele,
Ce lovesc și fug.

Niște fulgi crăpați,
Cu cămașa scoasă,
Pe margini pătați
Scapă ne-mpăiați
De gura de coasă.

Prind a tremura
Stânci peste izvoare;
Le vor strecura
Tremuratul lor
Stele căzătoare
Scoase din cuptor.

Se topește cerul
Peste om de lut;
Îngerii oștirii,
Cu mesajul rupt
Din cartea iubirii,
Ne-au făcut un scut
Nouă, omenirii.

În fața lacrimii care n-a plâns
Ne facem de râs;
Așa e rânduit lacrimii să se verse,
Umblând pe la mese
Și umplând cu poveștile sale
Și ochi și paharele goale.

În fața lacrimii care n-a plâns
Ochii s-au strâns, ca într-o pungă,
De teamă că n-o să-și ajungă
Când noapea-i atâta de lungă.

Românie,
mi-ai luat viața la ocazie;
eu aveam drumul meu
dar m-ai dus la tine acasă
și m-ai coborât în insalubru,

m-ai batjocorit și m-ai legat
cu sârmă ghimpată,
cu gând să mă vinzi printre străini,
apoi m-ai omorât fără milă,
pe mine, abia o copilă,

și nu mi-a venit nimeni în ajutor
deși am strigat cu disperare
că mor,
Românie,
chiar de mâinile tale.

Acum,
mimezi că faci razie
vânând himere de ocazie,
te prefaci că ești confuză,
Românie obtuză,
iar conducătorii tăi ilegali rumegă,
în timp ce sufletul meu încă fumegă.

LUMINA

Lumina, nu numai că vorbește,
ea poruncește întunericului
să se topească,
iar stăpânirea ei nu poate
nimeni și nimic s-o cucerească.

Lumina nu obosește niciodată,
călătorește dezbrăcată,
iar când se oprește, iubește
topindu-se toată.

În zori, se desface-n culori,
pictează pământul cu nori,
cu păsări și ierburi și pomi,
Lumina pătrunde-n atomi.

Lumina când plânge
o face cu sânge,
de dragul omului,
urcându-Se pe cruce în locul lui.

Nu-i așa, pare curios
că pentru unii soarele este în răsărit
iar pentru alții în asfințit
în aceeași clipă a timpului?

Oare, ai băgat de seamă unde ești tu
când privești spre cer?

CV

Subsemnatul, …
eu, cel care port un nume pentru o vreme,
pe care oricum îl veți uita,
m-am născut -deși nu am niciun merit-
într-un loc pe care cei mai mulți nu-l știu,
într-un an care oricum a trecut.

Părinții mei: doi oameni pe care nu-i știți;
am studiat atâtea ca să am ce uita,
am uitat până și ce am studiat;

Am lucrat în lume și nici n-a observat,
i-am dat din anii mei și nici nu i-a păsat,
și știu că atunci când voi pleca din ea
nu va băga de seamă.

Las cv-ul meu pe raftul de ieșire;
dacă-l citiți postum, să știți că
am plecat în nemurire;
acolo, cv-ul meu este inima.

motto:
Nu-i așa că anii zboară mai frumos
și mai sus cu două aripi?

Ce dor mi-e de aripi, ce dor,
De zborul înalt de condor,
O! Zborul acela, mereu,
În care un vis e-o aripă,
Cealaltă aripă sunt eu.

Mi-e dor de senin de viori
Și farmecu-acelora clipe,
Dincolo de pânza de nori,
Seninul, bătut de “aripe”

Ce sus e adâncul; ce jos
Sunt norii rămași plângători;
Aud cum ne mângâie cântul
Frumos, de senin de viori.

Plouă în lume cu o altă lume;
și plouă cu foc și plouă cu spume,
oceanele-ncep să se spargă
scăpându-și fușteii pe targă.

Plouă în lume cu resturi de lumi,
cu nori plumburii,de luni până luni;
fiecare strop se desparte-n două,
peste lumea veche, peste lumea nouă.

În picurii ploii din lume
se scrie cu nume postume,
se scrie, se șterge , se scrie
cu litere mari din sicrie.

Cu voce de tunet, stăpână,
se scrie cu fulger de mână,
se șterg cu burete de nouri
sudori lăcrimate-n lingouri.

Un înger din trâmbiță sună,
Cad rochii din brâu de furtună,
Mă plec pe genunchi, mă închin,
Îmbracă Tu, Doamne iar ceru-n senin.

Dacă va fi să ningă
până și pe raza de soare,
Dumnezeu o va topi
și o va face lacrimă.

« Postari mai noi — Postari mai vechi »