Când îngerii sunt închiși,
în celula lor este lumină;
afară întunericul paște nelegiuire
iar umbrele stăpânesc
peste închisorile sufletelor pierdute.

Vor bate clopotele în stele,
apele se vor usca de sete,
îngerii vor ieșii la secerat de buruieni
căci buruenilor a răstignit lumina.

Pe talgerul de lut al inimii de piatră
Dumnezeu a pus iubire de Tată
și suflând peste el, inima a început să bată
a viață.

Pe talgerul de lut adus la mireasă
un suflet pirdut se-ntoarce acsă,
pe buzele lui mai apasă sărutul ce iartă.

Pe talgerul de lut al mâinilor întinse
ruguri aprinse sorb din ruguri stinse;
inimi de stele-n ceruri necuprinse
ajung atinse.

Nu pot să plâng cu lacrimi cumpărate
Și lacrimile nu-mi sunt de vânzare,
Nu fac negoț cu suflete curate
Cum nu așez în suflete cântare.

Deschid cu răni zăvoare ruginite,
Culeg lumini și le sculptez în chei
Să sfârtece în lacăte ispite
Când lupii sar în staule de miei.

Semăn grăunțe să încolțească stele,
Să facă cerul rod de lanuri coapte;
Se-mpart la nunta Mirelui inele
Mireselor în alb, la miez de noapte.

Sunt născut spre a da
Nu-s născut ca să cer;
Dau pământul întreg
Pentru nunta din cer.

Sunt bogat dăruind
Tot ce am eu mai bun
Când în duh locuind
Cu iubiri vă cunun.

Plâng în sufletul meu
Când ești nedreptățit
Iau osânda ta eu,
Să te văd fericit.

Pentru raza de soare
Ce aduce lumină
Fac în mine-nchisoare
Ca la tine să vină.

Împart peștii și pâine
Pentru cel ce-i flămând
Pun în ziua de mâine
Ziua mea, lăcrimând.

Iubind semenii mei
-Cât voi fi și când nu-s-
Mă împart pentru ei
Precum Domnul Isus.

Ne-am depărtat prea mult apropierile,
Ne adunăm străine depărtările,
Strigăm neputincioși după-ajutor,
Ne iau vrăjmașii iar peste picior.

Le spunem vremurilor tulburi: “pace”,
În sângele necurs războiul se mai coace,
Absurd război de frate contra frate
Omoară-o jumătate cealaltă jumătate.

Ne-am depărtat prea mult de Dumnezeu
Și pe o cruce tu, pe altă cruce, eu
Am răstignit, credeam noi, un păstor
Și-n timp ce-L omoram, nu mă lăsa să mor.

Dumnezeu ne-a așezat inima în piept
să avem grijă de ea și să o păzim;
ne-o îmbracă în suflet:
și așa o păzește El.

Dumnezeu ne-a dat cuget și gând
apoi trece pe la fiecare, pe rând,
să adune roade, ca vierul din vie,
să ude inima cu apa Lui vie.

Dumnezeu ne-a dăruit talanți
nu să-i îngropăm nici să îi prădăm;
primul talant dăruit
cântărește cât și cum am iubit.

Răniții-n războaie refuză să moară,
Au deschis front la marginea vieții;
Li s-au luat armele dar le-a rămas cuvântul
Ca o sabie ascuțită cu două tăișuri.

Încălțămintea lor nu s-a rupt,
Hainele nu li s-au stricat,
(Doar pentru cămașa Sfântului s-a tras la sorț)
Inima li s-a sfâșiat ca o catapeteasmă
Așa să mai bată a viață.

Se dau lupte grele în tranșeele, dintre cer și pământ,
Vrajmașul își ridică zmeele
Să tragă lespezi peste mormânt;

Biruitorii, au luptat până la sfârșit,
Ei n-au obosit și nu au murit
Căci s-a arătat Acela care,
Învingând moartea,
Împarte viață pentru fiecare.

În fiecare din noi sălășluiește
celălalt om care nu va muri;
pentru asta trebuie să se nască din nou
din apă și duh,
din închisoarea trupului
unde stă închis ca în mormânt
pentru că, trupul acesta,
(nu-i așa?)
nu-i decât țărână.

Atunci devenim cetățeni ai cerului
mărturisind despre miracolul învierii
care a ajuns până la noi.

Dau coroane de regi pe coroana de spini,
Regate întregi pentru pâine și vin;
Dau râuri de lacrimi “deșarte”
Pe viața ce iese din moarte.

Dau căile largi pe cale îngustă
Mă storc de viața vetustă,
Dau lumea stricat de bogată
Pe haina cea alb de curată.

Comorile lumii, întregi,
Le las pentru târg de pribegi,
În tihnă, din pâinea-nmulțită,
Mănânc pe o mare-mblânzită.

Beau vin de la nunta din Cana,
Iar crucea îmi vindecă rana;
Acolo se schimbă stăpânii:
Vin oi rătăcite la Regele stânii.

Sunt oamenii uși și tulpină
ciopliți dimineața pe rouă
pe rana numită lumină
cu lacrimi tăiate în două.

Sunt uși zăvorâte cu spini
și uși zăvorâte cu flori,
de paznici venetici, străini,
în inima lor cerșetori.

Sunt porți cu ușciorii de vânt
și praguri de ape cusute
în grote scobite-n pământ
de resturi de stele vândute.

Sunt oamenii uși și sunt chei,
închiși și deschiși peste lut;
sunt oamenii ei și “ne ei”
născuți din Hristosul vândut.

« Postari mai noi — Postari mai vechi »