Medicii, cu toții, se duc în război
Doamne, Te întreb: ” Ce va fi cu noi?
Plânși, privim la cruce, Doamne, cum suspini,
Ne numărăm des, suntem mai puțini.

În biserici goale, cântări de tăcere
Tânjesc către Domnul după înviere;
Doamne, ne vorbești, ai ceva a spune,
Fă-ne din genunchi lanț de rugăciune!

Inimă cu inimi leagă împreună,
Du-ne din furtună către vremea bună;
Din pământ, spre cer, întinde o scară
Doamne, cu iubire, ia-ne-n brațe iară!

Ninge cu nefulgi
plouă cu neapă
aerul crăpat
virușii-și dezgroapă.

Planeta întreagă-și
ține respirații
în case, închiși,
nu mai avem spații.

Dar avem un colț
pentru închinare;
căci cei în genunchi
rămân în picioare.

Ne vom vindeca
de virus călău,
Isus ne-a donat
sfânt sângele Său.

Ne facem tot felul de calcule în viață,
adunăm și iarăși adunăm
și parcă niciodată nu e deajuns,
până când ne oprește Dumnezeu
și ne spune:

… “Acolo nu trebuia să aduni,
trebuia să scazi,
să dai din ce ai tot adunat
și să ajungi la alt rezultat,
altfel,
tot ce ai calculat este greșit”.

Așa este, Doamne,
de aceea ne pui să o luăm de la capăt
și să ștergem tabla,
cu buretele ud.

Se-nghesuie norii să muște din soare
Dar nu au putere și nu au suflare
Și noaptea ar vrea să muște din zi
Dar gustul luminii otravă-i va fi.

Ne mușcă, hulpave, boli negre, din trup,
Vulcani, în plămâni, cu lavă erup
‘Naintea lor însă e pusă o cruce
Spre-a nu apuca spre moarte-a ne duce.

Și parcă hulpav ne mușcă microbi,
În lut și în tină lega-ne-ar ca robi;
În om e suflare de viață divină
De-aceea Hristos ne-așează la cină;

La cină de taină, pe noi, fiecare,
Apoi se apleacă și spală picioare;
Mă prinde rușinea și plânsul mă-neacă:
O! Spală-ne, Doamne, ca boala să treacă.

Cu spatele-ntoarse la cruce am stat,
Ne-am prins rădăcina în lutul uscat
Dar sângele Tău s-a scurs în țărână
Ca viața din Tine în noi să rămână.

Vom trece peste molima din zi,
Vom trece peste spaimele de noapte;
El a promis că nu va părăsi
Pe cel ce-și varsă lacrimile coapte.

El a promis că nu ne va lăsa
Să fim robiți în deznădejdi de boală
Întinde, Doamne, sfântă mâna Ta
Ca inima să nu ne-ajungă goală.

Tu, chipul Tău în noi l-ai amprentat
Și duh de viață ai suflat în noi
De pruncii Tăi eu știu că n-ai uitat
Și ne vei scoate, Doamne, din noroi.

Vom trece încercarea strecurați
Și poate mai puțini, și va fi greu,
Rugați-vă și iarăși vă rugați
Căci nu se poate fără Dumnezeu.

Da, ne vei scoate, Tată, din oftat
Și știu că vom ajunge mai curați;
Ne amintești că lumea Te-a uitat
Dar fi-vom iarăși binecuvântați.

De-colo , Doamne, din cerul sfânt
Ne fă genunchi pentru-nchinare
Și-ndură-Te de fiecare,
Omoară boala pe pământ.

De-acolo , Doamne, de departe
Și totuși de atât de-aproape
Fă zorii zilelor să crape
Și-n oameni dragoste împarte.

Cu mâna Ta de îndurare
Pune din nou nădejdea-n noi
Ne pune scară de scăpare
Și iartă-ne că suntem goi.

Acolo, Doamne, unde omul
Este atins de diperare
Pune, Tu, leac de vindecare
Și pentru el rodește pomul.

Din cerul cerului, Stăpâne,
Rostește Tu porunci curate
Și du-l pe fiecare-n parte
La cina Ta cu vin și pâine.

Pentru acei chemați la cină
Și care mila Ta o cer
Trimite vindecări din cer
Și scoate omul la lumină.

Trăim pe timp de împrumut
Lângă schilod și lângă orb
Și lângă surd și lângă mut
Doar cu pulsările din cord.

Tăcem a urlet înfundat
Legați de mâini, împiedicați,
În închisoarea din păcat,
Și parcă toți am fost uitați.

Suntem făpturi, de Dumnezeu,
Nu ne-a fost dat să fim pierduți
Abandonați, nici tu, nici eu,
Cât timp din nou suntem născuți.

În întuneric rătăciți
Strigați tânjind după lumină,
Țărâna-n lut o răstigniți
Și stați cu Dumnezeu la cină.

Trăim pe timp de împrumut;
Cel din trecut deja s-a dus
Iar cel prezent ni s-a vândut,
Curând, curând vine Isus.

Dacă ar fi să vină mâine, ieri,
iar noi am ști de ieri ce va fi mâine,
tot am tânji, Isuse, să ne ceri
să-Ți fim mireasa dintre vin și pâine.

Păzește-Ți, Doamne, cuvântul curat
Și toarnă-l în pocal de-nțelepciune,
Nu îl lăsa pe hoț să vină la furat
Și pune lumea toată-n rugăciune.

Îngenunchează și Tu lângă noi
Spre-a nu lăsa “murirea” a ne duce;
Pământul nou și cerurile noi
Adu-le, Doamne, că am plâns la cruce!

A trăi înseamnă
a nu muri
acum

a trăi înseamnă
a amâna întâlnirea
cu ultima respirație

a trăi înseamnă
a te apropia tot mai mult
de celălalt capăt
al podului care se cheamă
viață

a trăi înseamnă
a purta încă în noi
suflarea lui Dumnezeu
în nădejdea
că ne vom naște din nou
pentru veșnicie

a trăi înseamnă
a primi să trăiască în tine Hristos,
Acela care a biruit moartea
în locul meu,
în locul tău,
în locul lui,
în locul nostru,
în locul vostru,
în locul lor.

A trăi înseamnă
a ști ce înseamnă
a trăi,
iar, a ști,
înseamnă a trăi.

« Postari mai noi — Postari mai vechi »