Avea Eva grădina ei
și a vândut-o pe un fruct otrăvit
la umbra amăgirii;

de atunci anotimpurile și-au împărțit timpurile
și nopțile, întunericul,
iar moartea a ocupat teritoriile
din țărâna turnată în om
până la împlinirea vremii promise,
când lumina a biruit întunericul,
când moartea a fost înghițită de viață,
căci omule, tu, ai fost vindecat de păcat.

La întrebarea: “L-ai văzut pe Isus”?
răspund: ” L-am văzut
atunci când S-a întrupat din Cuvânt
și S-a născut smerit într-un grajd;

L-am văzut la o nuntă în Cana Galilei
când prefăcea apa în vin,
și în fața mulțimilor
când înmulțea pâini;

L-am văzut vindecând orbi și ologi,
întărind picioarele slăbănogite
și iertându-i pe păcătoși
de nelegiuirile lor;

L-am văzut umblând pe ape
și poruncind furtunilor să tacă,
L-am văzut stând la masă cu păcătoșii
și tămăduind leproșii.

L-am auzit predicând pe munte
despre dragoste și iertare,
celor flămânzi despre mâncare,
despre vinul și pâinea frântă
despre chemările la nuntă,
și casa zidită în cer,
despre fii risipitori și iertați,
despre legământul care ne face frați.

Da! L-am văzul înviindu-i pe morți
și răsturnând mesele vânzătorilor,
L-am văzut făcând din pescari,
pescari de oameni.

L-am văzut bătând la uși încuiate
așteptând să cineze cu noi,
L-am văzut însoțindu-i pe nepricepuți
pe drumul spre Emaus.

L-am văzut poruncind duhurilor
să intre în turme de porci,
L-am văzut postind în deșert
apoi propovăduind despre pocăință.

L-am văzut spălând picioarele ucenicilor
și mai ales, L-am văzut și auzit rugându-Se…
dar L-am văzut ducând crucea mea în spate,
mânjită de nelegiuiri și păcate.

L-am văzut când a fost vândut și părăsit,
L-am văzut când a fost biciuit,
L-am văzut când a fost pus în pământ
și cum i-au sigilat piatra pe mormânt.

L-am văzut judecat de oameni
și răsignit în locul meu
și în locul fiecăruia din noi;
El mi-a arătat pământul și cerurile noi.

L-am văzut înviind și biruind moartea,
apoi L-am văzut înălțânu-Se în slavă
după ce a promis că va veni iarăși
să-și ia Mireasa acasă”.

Da! L-am văzut pe Isus!
și mărturisesc: “și eu am fost orb
și acuma văd,
și eu am fost surd și acum aud”.

Acei ce dau nedrepților dreptatea
Și iau dreptatea celor ce sunt drepți
Îmbracă în zăbrele libertatea
Și-și socotesc nebunii înțelepți.

Judecători goliți de sentimente
Goliți de inimi și umpluți de sine,
Încă mușcați din lumile absente
Și ați uitat că iar Hristosul vine.

Până-ntr-o zi, când vălul se ridică
Și vine judecata de pe urmă,
Atunci pământul inima-și despică
Și doar Păstorul ne adună-n turmă.

Veniți nedreptățiții la Isus,
Nădejdea voastră nu ma mai e un vis,
Prea mult ați plâns, uitați-vă în sus
Căci pentru voi tot cerul s-a deschis.

Nu marea zbuciumată face valuri
Ci vântul fără ancore în maluri.
Nu turmele se rătăcesc de oi
Ci inimile ce ne lasă goi.

Nu depărtarea-nseamnă despărțire
Ci depărtarea noastră de iubire.
Nu vindem lacrima pe neputință
Dar cumpărăm pe lacrimi pocăință.

Nu vorbe multe știu a spune mult;
Învăț să tac atuncea când ascult.
Nu bogăția naște bogăție
Ci stânca îmbibată-n apa vie.

Săracii nu-s acei ce-au sărăcit
Dar sărăcesc acei ce n-au iubit.
Nu ești bolnav de câte ai bolit,
Doar de păcat ajungi îmbolnăvit.

Doar lacrima din sângele jertfirii
Dezleagă omul de-nchisoarea firii.
Nu crește fericirea în deșertăciuni
Dar știu că Dumnezeu ascultă rugăciuni.

Nu judecând pe alții suntem drepți
Iar lumea nu ne face înțelepți.
O! Nu-i înfrânt acel ce a pierdut,
Înfrânt e-acel cu sufletul pierdut.

Ne agățăm de forme de credință
Cât nu îngenunchem cu pocăință.
Ajungem a gusta din fericire
Când, pocăiți, ne dezbrăcăm de fire.

Ne vindem oare? Cui? Pe câți arginți?
O, Doamne! Numără-ne printre sfinți!
Ajungem oameni liberi și curați
Când prin Isus Hristos ne facem frați.

Când fi-va să vină prorocitele vremuri
Tu, omule bun, să nu te cutremuri,
Răspunde chemării ce zice să vii
Și lasă deșertul să moară-n pustii.

La glasul de trâmbițe fă cor de cântări,
Pornește pe ape și umblă pe mări,
Bea vinul din Cana, din vasele pline,
Și uită-te țintă la Cel care vine.

La Mirele care te duce acasă,
Îmbracă-te-n strai de mireasă!
Veghează pe ziduri precum veghetorii,
Puțin a rămas și crapă-se zorii.

Pășește-I lui Ava pe urmă
Căci vremuri din urmă ne scurmă
La porți de Eden te oprește;
Să bați! E deschis. Îndrăznește!

Doamne, ține-ne în mâinile Tale:
Lasă nopții lună, lasă zilei soare!
Numără la rând toți stropii de ploaie,
Vârfuri de păduri cu vânturi îndoaie!

Crestează în fulgi desene măiestre,
Apoi amprentează fulgii cu ferestre;
Inimilor noastre le pune cămări,
Fiecărei ape rânduiește-i mări.

Șterge Tu pucioasa de pe Marea Moartă,
Fă-ne veghetori când ne bați în poartă;
La cina de taină aduni omenirea,
Ca pâini înmulțite să-Ți împarți iubirea.

Au vrut să felieze aerul și au stârnit furtuni,
Au vrut să cioplească norii și s-au trezit nebuni,
Și-au făcut planuri mărețe de viitor
Și ziua de mâine nu era al lor.

Și-au scos zilele la amanet
Și au aruncat cu pietre în poet;
Pe proroci i-au aruncat în fântâni
Și au crezut nebunii că sunt stăpâni.

Stăpâni, peste ce? Peste heleșteie?
Mereu prinși între jug și resteie,
Stăpâni peste temnițe, de după zăbrele,
Ei dănțuiesc cu duhurile rele.

Au vrut să voiască împotriva Creatorului
Și au ajuns în chingile cuptorului;
Cuptor din Sodoma, cuptor din Gomora,
Ne-ntoarcem cu Moise și plângem din Tora.

În alte dimensiuni, în care
nu există timp
și nu există spațiu,
există ceva ce le înlocuiește pe toate:
există Dumnezeu
și există veșnicie.

Ce har să purtăm chipul
Celui ce ne așteaptă
să împartă cu noi
Împărăția Cerurilor.

Lumina poate fi împletită,
din culori de curcubeu, de Dumnezeu;
ea se poate răsfrânge în sânge
și se poate rostogoli de la răsărit la apus
și asta numim zi.

Lumina poate cloci ouă de stele
și poate împânzi vântul în vele;
se poate strecura în inima mea și inima ta,
ne poate sătura, ne poate adăpa.

Lumina curață zorii de pietrele morii
și face făină să cearnă, din dune de nori, peste iarnă,
aprinde focuri în inimi și sobe,
cântă la flaut și înfioară tobe.

Rănile din arsuri le pansează,
lumina sărută, lumina dansează;
culege-n livadă cireșe,
îmbracă în rochii mirese.

Lumina vorbește, luminile tac,
ridică la viață pe cei care zac,
pe cei ce-au îndrăznit să se nască
apoi au uitat să trăiască.

Trăim într-o lume care nu-i a ei;
e a cumpărătorilor de lumi, pe arginți
e a vrăjitorilor din cârdul ciorilor
și a hienelor flămânde în vagăuni de pânde.

Vânzările în bâlci, vânzări în iarmaroc
la zaruri, la troc, la ghioc,
vânzări la pachet, vânzări în găoace…
e Raiul deschis, Adam se întoarce.

Ce duce cu El? … pe umeri, o cruce
pe care o-mplântă, în deal, la răscruce;
acolo ne smulge din calea furtunii
plătind preț de sânge păcatele lumii.

« Postari mai noi — Postari mai vechi »