Dacă se trage linie pe sub lume

și nimeni nu Îl are în el pe Hristos

suma ei este nulă.

Dacă fiecare om este în Hristos

suma adunării lor atinge infinitul

și umple universul.

Fără jertfa Domnului Isus

suntem doar oameni în termen redus;

cât de mare este acest adevăr?

cum e universul întreg față de firul de păr.

Fără întrupare și fără înviere

toți oamenii sunt făpturi efemere;

aleg să mă-ntorc de unde-am venit,

Edenul m-așteaptă căci sunt mântuit.

E loc pentru toți iar poarta-i deschisă,

ne smulge Hristos din apocalipsă;

prea plină e lumea de lume,

în cartea din cer se scrie cu nume.

În piața gândurilor se vând și se cumpără,

cel mai mult, pornirile de războaie

și ură și dispreț și urmașii lor.

Se dărâmă gardurile de pace,

se rup lanțurile inimilor

alăturate tâmplă lângă tâmplă.

Se zornăie arginți și se fac trocuri cu popoare;

la tarabe închiriate pentru păcate

cântăresc amăgiri anticariști și proroci mincinoși.

În insula Patmos se împletește biciul

pentru vânzătorii de deșărtăciuni

căci au prefăcut casa o peșteră de tâlhari.

Cad solzii de pe ochi, și Saul din Tars

schimbă drumul prigonirilor

cu Cale, Adevărul și Viața.

Iată ce a făcut

râvna lui Dumnezeu pentru oameni.

Pe cântarele noastre omenești

ne socotim alergările și tăcerile

visele și dezamăgirile,

bucuriile și tristețile,

averile și sărăcia,

pacea și frământările,

sănătatea și durerile,

trecerea vieții și capetele ei;

Citim (dacă citim) în Cartea cărților:

să ” ne numărăm bine zilele”,

dar prea mult uităm să le numărăm,

iar când o facem e prea târziu.

E tot mai aproape vremea din urmă…

urmează timpul veșnicie

la prezentul continuu;

el se numără odată cu numele

citite din cartea vieții Mielului.

Aș îndrăzni să spun că vorbec cu Dumnezeu

la ceas de taină,

atunci când nu somnul meu contează

ci șoaptele Lui, ca un susur blând.

Atunci se oprește timpul la prezentul continuu

din care nu aș vrea să mai ies;

atunci îmi dă inima ghes

să duc scrisoarea de dragoste a lui Tata

la fiul rătăcitor

care tânjește după întoarcerea acasă.

Și ceasul de taină și cina de taină

sunt masa întinsă-n pustiu

în față potrivnicilor mei,

și puterea de a trece pe sub mare

și de a opri apele Iordanului

pentru a trece poporul Domnului

după chivotul Lui.

Aș îndrăzni să spun că Dumnezeu îmi vorbește;

nu credeți?

puneți-L la încercare!

veți cunoaște adevărul

și adevărul vă va face slobozi.

Chiar dacă ni s-ar lua aerul,

avându-L pe Dumnezeu,

am respira în interiorul nostru

Chiar dacă ar seca apele

fântânile din inimi

ar ști să izvoreacă ape vii

a viață veșnică.

pentru veșnicii.

Chiar dacă s-ar stinge focurile lumii

ne-am încălzi la rugul aprins

pe stâlp de nor și stâlp de foc.

și cerul s-ar sprijini

Chiar dacă cerul și pământul vor trece

“cuvintele Mele nu vor trece”

-spune Hristos-

și știu:

Cuvântul Tău este adevărul.

Izvoare de stele din Calea Lactee
Străbat universul prin albii curate
Și, ca după ploi, își țes curcubeie
Să curgă din cer lumini strecurate.

Pe ziduri înalte, de strajă cu îngeri,
În vămi pământești, cu sfinți grăniceri,
Când apele-ajung în valea de plângeri
Se scutură cerul de îngeri aperi.

Șuvoaie și valuri de ape sfințite
Mai leagănă-n brațe corăbii,
În vama din inimi ispite oprite
Scobesc în cotloane cu-o mie de săbii.

Degeaba, căci porțile sunt încuiate.
Dincolo de porți veșnicia
Îmbracă pe om în haine curate;
E nuntă în cer iar Mire-i Mesia.

Cu ce măsură vom măsura,
cu aceea ni se va măsura.
Și Eva și Adam au cântărit cu neascultarea
și au plătit cu viața;

Avram ales cântarul ascultării
și Dumnezeu l-a făcut tatăl multor neamuri.
Văduva săracă a pus bănuțul ei în cutia milei,
mai de preț decât aurul,
iar cealaltă văduvă, din Sarepta,
a copt ultima turtă pe vatră
și a avut parte de înmulțirea
uleiului și a făinei.

Fariseul și-a cântărit zeciuelile
iar vameșul păcatele și a fost curățit.
Tânărul bogat și-a cântărit averile
și, întristat, și-a purtat mai departe poverile,
bogatului căruia i-a rodit țarina
i-a sărăcit inima.

Femeia cu vasul de alabastru
a cântărit cu lacrimi și cu mir,
a șters picioarele lui Isus cu lacrimi
și El i-a șters păcatele.

Cărturarii și fariseii au cântărit cu prefăcătorie
și s-au ales cu dispreț
iar cei ce au avut milă de cei mai umili
semeni de-ai lor,
de Hristos au avut milă,
când era flămând și însetat,
când era gol și dezbrăcat,
când a fost în închisoare
și ei au mers pe la El.

Ucigașii cu pietre au cântărit adulterul
din viața femeii păcătoase
iar pe cel din inima lor l-au ascuns;
gloata a cântărit un tâlhar
în locul Învățătorului ei
iar Iuda a cântărit arginți.

Stăpânul a cântărit datoria grea a robului său
și l-a iertat,
iar robul a aruncat în închisoare
pe datornicul său, pentru nimic.

Anania și Samfira și-au cântărit moșia
și apoi au furat-o,
iar Diavolul le-a furat inima
și au plătit cu viața.

Și Marta și Maria s-au cântărit:
una pe talerul bun al cântarului,
cealaltă pe cel apăsat de îngrijorările ăstei lumi.

Împăratul și-a cântărit invitații
la nunta fiului lui
și i-a găsit ușori;
atunci a deschis ușa
celor trudiți și împvărați
și sala de nuntă s-a umplut.

Oare Simon din Samaria
nu a vrut să cântărească bani
pentru Duhul Sfânt?
și banii lui au pierit o dată cu el.
Oare Petru nu și-a cântărit
juruința credinței față de Hristos,
până la moarte,
și abia a dus-o până în fața unei slujnice?

Oare cele zece fecioare
nu și-au cântărit uleiul din candelă
în așteptarea mirelui?
doar cinci au cântărit înțelept
și alte cinci au cântărit tânguirea.

Veni-va vremea cântăririi lumii întregi;
s-a plătit prețul de răscumpărare;
cei așezați pe talerul credinței
vor auzi glasul Stăpânului zicând:

“Bine rob bun și credincios,
vino de moștenește Împărătia cerurilor
care a fost pregătită pentru tine
de la întemeierea lumii!”
Puneți-vă sufletul pe cântar!
Ar trebui să aibă greutatea luminii.

N-au mai rămas pe ziduri veghetorii
Și porțile cetății nu-s păzite,
Pândesc din umbre reci invadatorii
Cu hoarde blestemate și ispite.

Oștirile li-s gata de asalt,
Tânjesc a stăpâni în Ierihon
Dar se desprinde-o stâncă de bazalt
Zdrobind vrăjmașul la Armaghedon.

Rămân Sodoma și Gomora arse,
N-au ascultat la vremea cercetării
Când focul iadului în ele-și stoarse
Arsura focului și-a neascultării.

Dacă ne dorm și astăzi veghetorii
Și porțile din inimi nu-s păzite,
Degeaba ploile dezbracă norii,
Degeaba înmulțiri de pești și pite.

Degeaba rugăciuni fără suspine,
Și zbatere și alergări, degeaba,
La ușă bate iar Hristos când vine
Dar noi Îl dăm din nou pe schimbul cu Baraba.

« Postari mai noi — Postari mai vechi »