Din tărâmul lui Moise
nişte flăcări de rug
-despletite de vânt-
au prins să are
cu mine în jug
pe urma
Semănătorului de cuvânt

coborând peste ape
să se adape
un curcubeu ne face
semnul de pace
a lui Dumnezeu

Când demonul intră în om
vin preoţi
să-l scoată afară;
când omul intră în demon
porţile se încuie
şi se bat în cuie
pe dinafară

Când fiul risipitor
s-a întors acasă
nu a adus daruri
pentru mireasă;
(darurile erau acolo)

miresele l-au iertat
şi Dumezeu-Tatăl
l-a binecuvântat

Pe latura de apus
dintre noapte şi zi
Dumnezeu a pus
un gard din seară

pe latura dinspre răsrit
-după scaieţi-
un gard de dimineţi

între ele
Dumnezeu suspină
dar încă mai spune:
Să fie lumină!

Dacă marea despărţire
dintre Tată şi Fiu
n-aduce împăcare,
atunci,
pomul Edenului
-în pustiu-
va face roade amare

După ce au trecut
prin valea plângerii
apele s-au făcut sărate…

şi de atunci
s-a umplut oceanul înlăcrimat

Hambarul făcut de om
pentru roade
nu ştie să are,
să semene,
să ude,
şi niciodată nu va face
să crească

fiecare hambar
ştie doar
să adune,
să adune,
ca un avar

când l-a făcut pe om,
Dumnezeu ,
a găsit cu cale
să-i pună pieptul
lângă inimă

Omenindu-se cu viaţa
cei mai mulţi oameni
nu ajung
a se împărtăşi
cu trupul lui Hristos

« Postari mai noi — Postari mai vechi »