Pe drumul lui Cain
Venit să omoare
Încă se adună
Şi se bat popoare

Între calea largă
Şi calea îngustă
Şarpele se zbate
Şi încă mai muşcă

Între vâlvătaia
Rugului aprins
Se roagă pământul
Şi cerul întins

Pe drumul lui Saul
Pornit spre Damasc
În timpuri de har
Oameni se mai nasc

Pe drumul lui Iuda
Mânjit cu sărut
Se vinde cu omul
Sufletul pierdut

Pe căi unde umblă
Şi Filipi şi fameni
Mai curg încă ape
Curate spre oameni

Între mântuire
Şi între blestem
Uşa se deschide
Prin crucea de lemn

Judecând pe Omul
Ce a-nmulţit pâini
Pilat, aplecat,
Se spală pe mâini

Pe drum de-alergare
Spre cununi cu laur
Şarpele a pus
Viţelul de aur

Între un popor
Şi urmăritori
Se mătură ape
Cum se mătur’nori

Între început
Şi-ntre veşnicie
Trece râul care
Curge apă vie

Spre-a ajunge-n cer
Drept moştenitori
Isus a primit
Fii risipitori

Între doi tâlhari
-Şi ei răstigniţi-
S-au făcut cărări
Pentru pocăiţi

Între Ghetsimani
Şi între Golgota
Atei şi duşmani
Şi-au întins cohorta

Între sacrificiu
Şi-ntre biruinţă
Încape o lume
Şi-ntreaga credinţă

Între răstignire
Şi-ntre înviere
A fost aşteptare
Şi a fost tăcere…

Şarpele urcat
Fructul să-l apuce
L-a ajuns călcâiul
Strivindu-l sub cruce

Între cei ce-s morţi
Şi cei ce sunt vii
Dumnezeu a pus
În om mărturii

Între cei pierduţi
Şi cei mântuiţi
Semnele s-au pus
Prin oameni sfinţiţi

Între nunţi deşarte
Şi nunta cu Mire
Dumnezeu ne-a dat
Biblii la citire

Între trup de lut
Şi un suflet viu
Dumnezeu mai face
Grădini din pustiu

Iar între Geneză
Şi Apocalipsă
Omul e chemat
Să nu fie lipsă

Între un Adam
Şi între Cristos
Drumul rătăcit
În Rai s-a întors

Singurul popor
-Ca şi cel iudeu-
E ales din oameni
Fii de Dumnezeu

Mulţi chemaţi, puţini aleşi,
Mulţi rodiţi, puţini culeşi

Mulţi porniţi, puţini ajunşi,
Mulţi atinşi, puţini pătrunşi

Multe vorbe,puţin Duh
Arderi multe fără rug

Multă cale, puţin drum
Jar puţin şi prea mult fum

Alergare şi mult zel,
Rătăcire fără ţel

Pocăinţă de pe buze,
Flăcări ucise de spuze

Vorbe puse-n rugăciuni,
Gheaţă multă în tăciuni

Multe haine nespălate,
Ape tulburi, necurate

Multă dogmă,puţini sfinţi
Mulţi născuţi fără părinţi

Multe zaruri aruncate
Puţin crez fără păcate

Puţin grâu, multă neghină
Edenul , fără grădină

Hambare rămase goale,
Norii dezbrăcaţi de poale

Amăgiri către desfrâu,
Corabia fără frâu

Pământean şi plin de lut
Omul surd şi omul mut

Înţelepciune deşartă,
Cale largă fără poartă

Cale strâmtă şi îngustă
Crucea, care nu se gustă

Trup adus la mântuire,
Mireasă fără de mire

Multă fire pământească
Fără ancoră cerească

Multă umbră, puţin soare
Alergări fără picioare

Temple multe, multe goale
Potirul pus între oale

Mult botez,puţină apă,
Prea mult cer căzut în groapă

Aripi frânte,neîntinse,
Victorii multe, învinse

Multe mâini împreunate,
Prea puţine mâini curate

Puţin prund,prea multă zgură,
Dragoste pusă sub ură

Fără dragoste şi pace,
Trupuri reci, de carapace

Fără Paşte, fără Miel
Murim toţi şi toţi la fel

Cinci fecioare mult iubite,
Dar şi cinci nesăbuite

Multe candele aprinse,
Raze de soare prea ninse

Rânduieli fără poruncă,
Câştiguri fără de muncă

Pietre cu care se-aruncă,
Piatra unghiului din stâncă

Pietre-n care se coc pâini,
Aripi multe fără mâini

Prea puţină veşnicie
Şi prea multă erezie

Multe puţinuri oculte
Şi puţine lucruri multe

Mult noroc crezut a har
Prea necurăţit pahar

Mult Sodomă,puţin Lot
Prea mult puţin pus în tot

Prea mult Cain, puţin Abel,
Prea mult Saul, puţin Pavel

Prea mult Lazăr înfăşat
Puţin Lazăr înviat

Prea lung drum către Damasc,
Prea mulţi şerpi care mai nasc

Prea mulţi îngeri, prea căzuţi
Puţini martori nevăzuţi

Puţin cer, prea mult pământ,
Prea mult zgomot,puţin cânt

Multă apă despicată
De păcate tulburată
Multă lume, puţin om
Prea mult şarpe, doar un pom

Mult Adam, puţin Cristos,
Prea mult drum încă ne-ntors

Prea mulţi fii rătăcitori,
Puţin soare, prea mulţi nori

Prea mulţi corbi, hulubi puţini
Multe coroane de spini

Prea multe alunecări
De pe drumuri pe cărări

Mult prea multă amăgire,
Dragoste fără iubire

Prea mic suflet şi prea gol
Pământul ajuns la pol

Multe rugi, puţină rugă,
În genunchi prea multă fugă

Multă zarvă, rar repaos
Învălmăşală în haos

Preoţie doar pe bani
Fără Duh din Ghetsimani

Plînsul doar în lumânare
Fără chip şi-asemănare

Suflet gol şi fără haină…
Fără Cina Cea De Taină

Rătăcire, multă ură
Foc aprins fără căldură

În târg, vănzători ca Iuda
Cumpărători , doar cu truda

Apa prefăcută-n vin
Amestecată-n venin

Seminţe neîncolţite
Semănători de cuţite

Multe chipuri în icoane
Lângă mâinile-n piroane

Multe braţe răzvrătite
Lângă braţe răstignite

Omul bun ca omul rău
Şi bârna din ochiul tău

Luminaţi de lumânări
Fără Duh suflat în nări

Multe ziceri, puţin har,
Puţin dulce, mult amar

Prea mult fum, prea multă ceaţă
Puţini fraţi schimbaţi la faţă

Multă fală şi mândrie,
Prea multă idolatrie

Multe ziduri cu spărturi,
Multe dărăpănături

Mult ogor cu prea mulţi spini,
Rod puţin printre smochini

Mult păcat fără căinţă,
Prea puţină pocăinţă

Alergări fără de rost,
Îmbuibări şi puţin post

Lanuri multe, multe mori,
Prea puţini secerători

Proorocii fără folos
Şi proorocul mincinos

Credincioşi fără credinţă
Uitători de umilinţă

Cuvântul făcut ecou,
Prea puţini născuţi din nou

Uşi deschise, fără zar
Doar cât timpul e de har

Mulţi chemaţi, puţini aleşi…
……………………………………
Tu, ce faci? Intri sau ieşi?

După tine Adame, cel gol,
am ajuns muritori şi
săraci…
Te aştept înfrigurat
lîngă pol,
să te îmbraci

Învăţându-l pe om
Să vorbească,
Dumnezeu
i-a pus în rostire
semne de întrebare
şi semne de uimire…

şi virgulă şi punct
şi suflare,
cădere şi urcare,
gheaţă şi tăciuni,
foc şi rugăciuni…

dar omul absent
nu se scoală
să se spele-n botez
şi să vină la şcoală…

Dacă mă vei asculta
-promite Domnul-
în clipa dintre
naştere şi moarte
să nu te prindă somnul
şi Eu mă voi îndura
de tine
în clipa Mea
de eternitate

Cum să îţi dai viaţa
satanei
zălog
-înaintea stranei-
când o să vină
Gog şi Magog
amăgitorii hranei,
falşi îngeri de lumină?

Când porumbelul lui Noe
s-a înturnat –în zori-
din căutat,
ostenit,
s-a aşezat la odihnit
pe curcubeu;

l-a găsit măturat
de nori,
de Dumnezeu…

Ca să vă ajungă dimineaţa:
ţineţi aproape
Calea
Adevărul
şi Viaţa

Înţelepciunea lumii
a râs de cuvântul
care naşte din nou,
chiar între poarta oilor
şi cea a a omului nou

Spulberând vântul
care spulberă Cuvântul
vei potoli furtuna
care vine pe jos
atunci când se odihneşte
Isus Hristos

« Postari mai noi — Postari mai vechi »