A vrut să zboare
şi îngerul căzut
dar Dumnezeu i-a rupt aripile
şi l-a făcut de lut.

Alungat în adâncuri,
şi văgăuni,
printre liliecii orbi
şi printre tăuni,
încă se răzvrăteşte
şi ademeneşte
şi sare peste gard
în sufletul omului slab.

Închide-ţi poarta
Omule,
cu lacătul credinţei
şi dăruieşte lui Cristos
cheia biruinţei!

Şi cerurile
au cerurile lor
în partea dinspre infinit
şi toate locuiesc
în palma Creatorului
ca într-un cuib

Clădim timpul
din cărămizi de noapte
şi cărămizi de zi;
între ele aşezăm
seri şi dimineţi

vom găsi Veşnicia
gata clădită
dintr-o singură Lumină,
fără urme de umbră

intrarea se face
pe poarta îngustă
dinspre marea de sticlă,
dezbrăcat de negru
şi îmbrăcat în alb.

Nu am comori să dau
Celor ce sunt săraci
Dar nu îi voi trimite
La ghicitori şi vraci

Vă dau din sărăcie
Puţinul, curăţat,
Drumul spre veşnicie
În straie de-mpărat

Nu am puteri şi vremea
Să vă arat minuni
Însă întind o mână
Spre mlaştini şi genuni

Nu mâna mea, nu eu
Te scoatem la lumină
Ci Cel ce-a fost şi este
Şi Cel ce o să vină

După ce
l-ai cunoscut pe Dumnezeu
drumurile îţi ies din mlaştini
şi înveţi a păşi
cu aripi,
atingând din când în când
lumea aceasta
care plânge

Exilat pe pământ
omul a ajuns
orb şi surd şi mut;
întors spre Eden,
ispăşit,
se roagă
Creatorului:
O! lasă-mă, Doamne,
să o iau de la început!

Dacă învăţăm a muri
faţă de noi
putem împrumuta nemurirea de la Dumnezeu
care nu o va cere
înapoi

David
l-a răpus pe Goliat
ţintindu-l cu piatra
deasupra privirilor
trufaşe

Mai cântă îngeri în Betleem
Mai sunt irozi care se tem
De nașteri în Emanuel,
De-mpărății aduse-n El

Mai sunt păstori păzind la oi
Mai sunt chemări în grajd cu boi
Mai sunt și magi în Răsărit
Mai este cale de venit

Mai este steaua călăuză
Când vor popoarele s-auză
Mai sunt comori de-adus, de aur,
De smirnă și tămâi, la staul

Se-aud iar strigăte în Rama
Când curge ura, ca arama
Peste copii nevinovați
Pentru porunci de la-mpărați

Mai sunt porunci de împlinit
Cu care îngerii-au venit;
Chemări, pe care le-ascultați!
Când din Egipt ați fost chemați

Se fac chemări de-apostolat
Chiar lângă tronul lui Pilat
În Cana se mai fac minuni
Mai plâng creștini printre nebuni

Mai sunt trimiși în lumea largă
Acei ce-au învățat să meargă
Să ducă toți și împreună
Lumini din Vestea Lui cea bună

Mai este timp măreț de Har,
S-a rupt perdeaua în altar
Mai este pâinea frântă-n trup
Mai este-altoi în foc de rug

Avem doar un Mântuitor;
Este o turmă și-Un păstor
A fost și este o-nviere…
Restu-i pământ și e tăcere

Mi-a fost frică de jug
până când am înțeles
că El ne chema
la jugul libertății

M-am temut de-a fi cucerit
până ce, credința în Isus
m-a cercetat
și m-a biruit

Știam să socotesc
până când am învățat
că unu și cu unu
pot face tot Unu
și
unu și cu unu și cu unu
sunt O singură Treime

Am crezut că pot umbla
dar am aflat de umblarea pe ape
și m-am văzut șchiop…

Credeam că sunt puternic
dar eram purtat de vânt
până când m-a atins
Duhul Sfânt…

« Postari mai noi — Postari mai vechi »