PAGINI
Categorii
- Crestine (1,445)
- Poezie (2,146)
- Poezie de dragoste (102)
Ultimele poezii postate
- ÎNTRE IESLE ȘI COLIND
- IARNĂ-NEIARNĂ
- ÎNTRE ZÂMBET ȘI BUZE
- CULOARE DE SUFLET
- APĂSARE
- VIBRAȚIA INIMII
- FANTĂ
- PE VÂRFURI DE MIJLOC DE NOAPTE
- E VREMEA SĂRBĂTORII
- LA CE FOLOS?
Ultimele comentarii
Informatii blog
Mi-e frig
după dezbrăcarea
de păcat;
mi-e frig de rușine
și mă acopăr
smerit
cu haina neprihănirii.
Mi-e sete de însetarea
după iubire;
cea care curge
între malul drept
al dragostei
pentru copilul meu
și malul stâng
al dragostei
pentru dușmanul meu.
Mi-e foame de un post
Ca și al lui Isus,
De patruzeci de zile
și patruzeci de nopți,
acolo în pustie;
chiar diavolul
dacă ar veni
cu pitele,
știu
că aș putea să-i biruesc
ispitele.
Mi-e greu a trăi
atât de puțin,
doar cât e viața;
abia mă pot pregăti
pentru veșnicie.
Mi-e dor să ard
în rugul aprins,
alături de Moise
pe munte;
să ard neîncetat
de drag de Lumină
și Domnul să-mi pună
coroana de fiu
peste frunte.
Mi-a fost frică
să nu-mi fie frică
de Ziua Judecății,
până în ziua răstignirii
și în ziua învierii,
adică,
ziua libertății.
În goanna lui după himere
omul uită
că e muritor
și adună comori pe pământ
risipind comorile din cer
Și nu ne facem vreme
să ne trăim veșnicia
încă de aici,
încă de acum,
alegând ceață,
alegând fum
O! timpul acesta
care nu ne aparține
l-am împărțit
și l-am mărunțit
cum ar fi fost al nostru
și niciodată
nu ne ajunge,
cum noi
nu-i mai ajungem
niciodată
Ne luăm noi pe noi
aliați,
-mereu în tabăra dușmană-
și pierdem bătălia
și, vai!
pierdem cerul
Învață-ne, Doamne,
să ne oprim!
Opește-ne
din fuga după nimic
și trăiește-ne prin Tine,
nu ne trăi prin noi
Îmbracă-ne-n picioare
cu haine noi
sub care
nu se moare
și nu mai suntem goi.
Dragă Tată,
Eram pornit să-Ți spun
banal :
“Află despre mine
că sunt bine
și sănătos”,
dar
cum să-Ți spun asta
când
Tu m-ai aflat
în țărâna pământului,
ba, chiar țărâna
ai făcut-o Tu?
Și cum să-Ți spun
că sunt sănătos
când sănătatea
tocmai Tu mi-o dai
în fiecare zi?
Și cum să-Ți fi spus
că sunt bine
când știi
ce înseamnă binele
pentru noi oamenii?
De aceea, Tată,
nu-Ți spun decât
că mi-e dor de Tine
și Te iubesc.
Restul nu sunt decât
banalități
pe care le știi
mai bine decât mine
Te iubesc, Tată!
și mi-e dor de Tine.
Cum altfel să mă semnez
decât :
“ A Ta țărână
care vorbește”
Dezleagă gândul,
Lasă-l să umble!
Norii furtunii
Șterge-i de umbre!
Adună visul
În călimară
Și prin peniță
Scoate-l afară!
Fă ca iubirea
Să facă pui!
Pune sărutul
La locul lui!
Fă în copac
Iarăși să vină
Florile albe
Din rădăcină!
Coace la soare
Pâinea din spice
Mările Roșii
Să se despice!
În uragane
Pune strâmtori!
Sfințește cerul
Plin de comori!
Spală pământul
Cu bobi de rouă!
Mătură vântul
Sub lună nouă!
Dezleagă carul
De-mpământare,
Așează-i roada
În Carul Mare!
Șterge obrajii
Brăzdați de lacrimi
Cum și Isus
I-a șters cu patimi!
Vântură pleava!
Arde neghina!
Du la Eden
Iarăși grădina!
Spune-adevărul
În plin pustiu
Despre minuni
Și omul viu!
Lăsați-i lumii
Să-și joace jocul,
Iubiți credința
Și nu norocul!
Cobori din barcă,
Umblă pe jos
Pășind pe ape
După Hristos!
Vindecă ochii
Celor ce-s orbi,
Lasă potopul
Hrană la corbi!
Dă hrană lumii
Nefericite
Din pâinea pâinii
Răsînmulțite!
Vorbește stâncii
Când te adapă!
Ară pustiul
Cu colți de grapă!
Arată-ți mila
Pentru dușmani
Și dă-i lui Cezar
Banul din bani!
Spune furtunii:
-Taci, fără gură!
Pune iertare-n
Sămânța de ură!
Cheamă nădejdea !
Și o să vină
Să te îmbrace
Iar în lumină
Aducând jertfe
De mulțumire
Treci Iordanul
În nemurire!
Cere la îngeri
Aripi de taină
Și-ți va trimite
Cerul o haină
Te cheamă Domnul;
Vrea să te sui
În car, alături
De Fiul Lui
Urcă în carul
De biruință!
Și din țărână
Treci în ființă!
Însuși Isus
Te va-mbrăca
În haină albă
La nuntaSa.
Când se vor coace pâinile în grâu,
Și când oceanul va sorbi din râu
Se vor culca în ceruri curcubeie
Și inimile nu vor fi atee
Când prietenii nu vor mai fi iscoade
Și-n loc de stâlpi vor crește colonade
Vor zemui din picurii de ploaie
Dulci simfonii de pace în zăvoaie
Când vor cădea din ceruri stele arse
Perdelele din umbre vor fi stoarse
Vom înverzi în armonii divine
Și nu vom fi străini în lumi străine
Purificat de apele din ploi
În om țărâna nu va fi noroi;
Golit de rămășița de pământ
În om își face templu Duhul Sfânt
La fel ca îngerii rămași acasă
Își pune omul haina de mireasă
Și nu va fi nici taină nici mister
Că nunta lui Hristos va fi în cer.