În goanna lui după himere
omul uită
că e muritor
și adună comori pe pământ
risipind comorile din cer

Și nu ne facem vreme
să ne trăim veșnicia
încă de aici,
încă de acum,
alegând ceață,
alegând fum

O! timpul acesta
care nu ne aparține
l-am împărțit
și l-am mărunțit
cum ar fi fost al nostru
și niciodată
nu ne ajunge,
cum noi
nu-i mai ajungem
niciodată

Ne luăm noi pe noi
aliați,
-mereu în tabăra dușmană-
și pierdem bătălia
și, vai!
pierdem cerul

Învață-ne, Doamne,
să ne oprim!
Opește-ne
din fuga după nimic
și trăiește-ne prin Tine,
nu ne trăi prin noi

Îmbracă-ne-n picioare
cu haine noi
sub care
nu se moare
și nu mai suntem goi.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website