Îndrăznind a trăi fără Dumnezeu
negreșit vom trăi
o moarte perenă

neînvățând a sta în genunchi
când credem a fi în picioare
neîndois vei uita să te rogi
și cu certitudine
învațăm pe de rost
a deveni ologi

după ce ce ne-am înfruptat
cu mușcătura din măr
vom fi prea sătui
de-a mai gusta din adevăr
și vom vedea în rugăciuni
un fel de pui
de tăciuni

spre a corupe,
amăgirile șerpilor
cu comori nestemate
vor semăna vremuri blestemate
să ne ocupe
și ierni să ne cearnă
printre geruri cu dinți
și măsele stricate
pe colți,
între vară și iarnă.

Omul a numit
bucuria de a trăi,
viață,
iar Dumnezeu
i-a dăruit
bucuria negrăită
de-a nu muri.

Un singur drum aduce mântuire
Și calea asta ține de sfințire;
Pe calea-ngustă lângă calea largă
Apucă frații lui Hristos să meargă

E lungă calea și anevoioasă,
E singura cărare către casă
Dacă pe ea cu dragoste pășești
Și vii către Isus așa cum ești

Ea nu promite drumuri bătucite
Ci bătălii de-a nu cădea-n ispite
Doar sfinții vor păși pe ea cu toții
Chiar de-ar stăbate valea umbrei morții

Vor da târcoale toți amăgitorii
S-amestece-ntunericul cu zorii,
Să-ți tăvălească inima în tină
Și să îți fure haina de lumină

Înțelepciuni de oameni vor semăna pe jos
Spre a te depărta de crucea lui Hristos,
Te vor chema în târgul de bogății a lumii
Zvârlindu-te în mugetul furtunii

Sub pași tăi desculți vor pune jar
Să crezi că drumul tău e în zadar;
În spate apăsa-te-vor poveri,
Îndurerat vei trece prin dureri

Când ura toată fi-va peste ei
Te-or arunca în cuștile cu ei
Batjocorindu-te că te-au învins
Zvârli-te-vor cuptorului încins

Și nu vor înceta să te atace
Făcând război în lumea ta de pace
Și nu vor înceta să te înșele
Târându-te în lumile rebele

Dar, ai nădejde! că ‘naintea ta
Lumina lui Hristos va lumina;
Numai Isus îți vine-n ajutor.
Alege-te să fii nemuritor!

Va îmblânzi furtuna de pe mare
Și printre valuri va croi cărare
Chiar dacă munții toți ar fi un foc
Va da porunci de-a se mișca din loc

Când vei cădea în drumul către han
El va fi bunul tău samaritean
Te va lua din drum,te va-ngriji
Și tot ce-ar fi de plată, va plăti

El numele-ți va scrie-n Cartea Vieții
Pe drumul tău va mistui scaeții;
Îți va aprinde flacăra-n făclie
Și îți va da să bei din apa vie

Îți pregătește-acum o casă-n cer
Unde comori sfințite nu mai pier;
Te-așteaptă să cinezi cu El la masă:
El, Mire-ncoronat și tu, mireasă.

Dumnezeu l-a învățat
pe om
să numere:
un om,
doi oameni…
și omul încă numără

o viață -spune omul-
două vieți-spune Dumnezeu-
și se oprește
pentru că
începe veșnicia

un infinit
-spune omul-
și Dumnezeu îl oprește

un singur Dumnezeu
-spune Domnul-
de trei ori.

Să faci liniște
în sufletul tău
până-ntr-atât,
încât
să auzi pașii lui Hristos,
care vine.

A CUCERI

Omule, tu!
știai că ai putere
să îndoi universul?

în prima zi
după ce-l vei cuceri,
în prima zi
după ce vei nemuri.

M-ați întrebat
Și v-am răspuns
Dar niciodată
Nu v-a fost de-ajuns

M-ați întristat
Cu semene de-ntrebare
V-am învățat,murind,
Cum nu se moare

V-am ridicat
Din lumea pieritoare
Spre a rămâne
Veșnic în picioare

Spre-a birui
O lume păcătoasă
Lăsat-am sulița
Să Mă străpungă-n coastă

La înmulțit de pâini
V-ați săturat
Și mai apoi,
Sătui, M-ați alungat

Când înviam pe morți
V-ați speriat;
Pe voi când să vă-nvii
N-ați ascultat

N-ați înțeles atunci
Că-n înviere
Eu v-am ales
Spre a vă da putere

Când doctori
Nu știau a vindeca
Eu v-am luat
Sub ocrotirea Mea

Când bezna v-a cuprins
Cu-a ei orbiri
Eu v-am adus lumina
În priviri

Când lepra cu păcat
Vă dezbrăca
Eu vă acopeream
Cu haina Mea

Ați fost ologi;
Așa și rămâneați
De nu dădeam poruncă
Să umblați

Spre a sili mândria
Să coboare
Mi-am pus ștergar
Și am spălat picioare

Chemat-am desurzirea
Că n-auzeați
Și am cinat cu voi
Când mă vindeați

Să nu rămână cerul
Mînios
Pe drumul spre Golgota
Eu am urcat pe jos

Dar pentru voi M-am frânt
Cum frângi din pâini
Când încă mai erați
Cu roșcove în mâini

M-am împărțit iubind
Spre-a Mă avea
Chemîndu-vă pe toți
La nunta Mea.

Îmbăcat cu dezbrăcare
Și umplut cu mari goliri
Omul nu stă în picioare
Cum nu stă în nemuriri

Învelit cu întuneric
Și despărțit de lumină
Beznele lui Luciferic
Rup chemările la cină

Amăgirile din lume
Și din firea pământească
Fac pe chipul tău un nume
Fără ancoră cerească

Care chip și-asemănare
Este după Creator
Dacă lutul se usucă
Și nu stă lângă izvor?

Cum să fie rod în spice
Când semințe nu-ncolțesc?
Marea cum să se despice
Fără de toiag ceresc?

Cum să fie înmulțite
Pâinile pentru flămânzi
Când curg valuri de ispite
Peste oamenii plăpânzi?

Cum la nunțile din Cana
Să se facă apa vin
Când armata lui Satana
Otrăvește cu pelin?

Oare Lazăr înviază
Ieșind din mormânt afară
Dacă nu se înfiază
Nașterii a doua oară?

Cum să cadă Ierihonul
Dacă n-ai purtat chivotul
Și pentru-a urma pe Domnul
Să lași lumile cu totul?

Cum să vindeci de orbire
Pe acei ce te urmează
Când băltind în rătăcire
Îți faci noapte în amiază?

La Golgota ce păcat
Va fi spălat de păcate
Dacă nici nu ai urcat
Nici n-ai dus crucea în spate?

Mi-e rușine
că nu mi-a fost rușine
când Te-am trădat,
Te-am mințit,
Te-am biciuit
și răstignit;
dar mai ales
după aceea,
când m-ai chemat
la Tine
și m-ai sărutat.

Mi-e dor
de nașterea lumii
din nou,
dincolo de Iordan,
sub o cruce,
între cer și pământ,
din apă
și Duh.

« Postari mai noi — Postari mai vechi »