Cănd îngerii s-au răzvrătit,
cerul s-a împuținat
și șarpele s-a strecurat
în Grădina Edenului
până aproape, aproape,
de pomul vieții,
încolăcind-o pe Eva.

Pe mine,lut uscat,
și pui de țărână
mă frămânți în palme
pentru că vrei
ca din lucrarea Ta
un om să rămână

pentru că mă modelezi
pe mine,
un pui de țărână,
lasă pentru veșnicie
ca iubire Ta
să-mi fie stăpână

pentru că mă iubești pe mine,
puiul de țărână,
lasă inima mea,
lângă inima Ta
să rămână

pentru că
Ți-ai dat la moarte
singurul Fiu
pentru mine,
mi-e rușine ,Doamne,
că n-am nimic să-Ți aduc
decât un pumn de țărînă

pentru că m-ai chemat
să mă nasc
din apă și Duh
și nu din țărână
sunt gata, Doamne,să viu
la apa izvorului viu
din fântână

când Păstorul cel bun
și-a chemat oile
la stână
am auzit și am venit
și eu,
un pui de țărână

deși,abia că sunt
un pui de țărână,
însuși Dumnezeul meu
mă ține de mână

lucrându-mă ,Doamne,
pe mine,
un pui de țărână,
mă rupi și mă-mparți,
mă strecori și desparți
de cealaltă țărână păgână

lucrarea Ta, Doamne,
dintr-un pui de țărână
începe cuvinte
și-ngână,
începe să umble pe mare
‘nainte de-a sta în picioare
și are ca hrană:
și pâine și vin
și haină, viața-n Mesia
Amin!

După ce Adam
a fost alungat din Eden
poarta Raiului
a rămas descuiată

pe acolo
Cineva a coborât
până la poarta din inima ta
și zice:
„- Iată, Eu stau la ușă și bat”

cel ce va deschide
va ști a păși
dintr-o poartă în alta;

așa începe
primul pas
care te poartă
pe calea veșniciei.

Trupurile de lut,
fără duh
sunt ca pustiul deșert
fără apă

ce să rodească
fără sămânță
și fără apă vie?
… pustiul pustiei pustie
și piatra robită robiei.

Eu cred că omul
a fost făcut
din pământul
luat din Grădina Edenului

ca mai apoi

să se împreune
cu țărâna din care
se hrănea șarpele

Pune-ne, Doamne,
înapoi în pământul
care a trecut
prin mâna Ta
și pe care l-ai făcut
odată cu cerul.

Mereu prea grăbiți
ne punem ceasul să sune
ora deșteptării..

cine se oprește
să-l pună să sune
… ora închiderii

O,da!
Numai Tu, Doamne.
Dar.. nu-i așa,
mereu suntem prea grăbiți
să ne gândim și la asta?

Numai zăpezile
își dăltuiesc sărutul
în fulgi
cuibăriți pe pământ
și înveliți cu mantii
de vânt

numai zăpezile
sărută rece
de teamă a nu se topi
peste torenți
spre văi adânci
din descendenți
de colți de stânci

furați de soare
în aburi: care
vor dăltui
în altă zi
alte săruturi,
noi începuturi,
alți fulgi de nea
în pijama
când dau să cearnă
-vânzând povești-
neomenești
în seri de iarnă
dumnezeiești.

Iată,
Eu stau la ușă și bat
-zice Domnul-
pentru cineva deschide inima
voi deschide cerul,
voi intra să cinez cu el
și el va veni
la nunta Mea

iar pentru asta
îi voi da o inimă
și haine noi.

În ziua judecății
judecătorii vor fi judecați,
bolnavii vindecați
și morții înviați

schilozii vor umbla,
orbii vor vedea,
muții vor cânta,
trâmbiți vor suna

se vor odihni trudiții,
vor auzi asurziții,
se vor trezi adormiții
și vor plânge sodomiții

cei smeriți vor fi-nălțați
și desculții încălțați;
cei ce-s goi vor fi-mbrăcați
iar străinii vor fi frați

mulțimi îmbrăcate
în haine curate,
va fi o dreptate
în tot și în toate

cum spune Cuvântul
va trece pământul;
când ai legământul
nu vântură vântul

și cerul va trece-n
neant să se-nece;
………………….
cine să se-aplece
să-ți ia trupul rece?

sculat de la cină,
din lumea străină,
Isus o să vină
să facă lumină

și nu va fi moarte
că moarte-a pierit;
în trupuri cerești
vei fi nemurit

tu crezi, ori nu crezi?
.. dar ce întreb eu?
Tăcere! De-acum
e Domn, Dumnezeu!

Uneori cred
că inima
nu a fost făcută din lut
și țărână
ci din ceva luat din cer,
poate chiar
dintr-un cuib de stele

de aceea Domnul îți zice:
-Iată ce-ți cer:
dă-Mi inima ta!
s-o pun la loc
în cer

« Postari mai noi — Postari mai vechi »