Te iubesc , Doamne,
mai mult decât tot timpul
şi dincolo de el
pentru că mie-e drag să Te iubesc
şi vreau cu orice chip să ajung la Tine

Am învățat asta
de la Cel care
m-a iubit
înainte de a mă naşte.

Cât poți fura
din viața unui om?

Dacă-i iei vederea
el va învăța să vadă
cu inima.

Dacă îl lași fără auz
el va-nvăța auzul
pe cei surzi

Fără glas
dacă-l lași,
v-a putea a ierta
pe cei lași

Fără picioare
de ar fi
va umbla
prin a ști a iubi

Dacă i-ai lut mâinile
te-ai atins
de rugăciunea lui
și va trebui
să i le pui
înapoi peste cruce
sub cui

Dacă i s-ar lua
chiar inima vreodată
nu va-nceta
să bată
pentru viața ta

Nu i se pot lua
nădejdea,
credința
și dragostea
pentu că i-au fost date
de Dumnezeu

A devenit Biserica muzeu
Iar sufletul a devenit ateu
Și predicile au ajuns pustii
Cât templele nu sunt din pietre vii

Mărețe catedrale , bântuite
De oameni curioși și de ispite,
Vitralii care nu mai spun nimica
Și cerul rupt că te apucă frica

Zăvoare puse-n zi de sărbătoare
În Sfânta Sfintelor și pe altare
Și lacăte deschise la comandă
În locul inimilor în ofrandă

Știința-n alianța lui Darwin
Și însumată-n amețeli de vin
Cu oameni ce se trag din cimpanzei
Și cioplitori de chip de dumnezei

Învățătorii fără-nvățătură,
Proorocii mincinoși în bătătură,
Mulți preoți cu-ntuneric peste ochi
Ademeniți cu vraciuri și deochi

A devenit Biserica muzeu
Și a băgat divorț de Dumnezeu;
Se fac în ceruri pregătiri de nuntă
Pentru mireasa ce rămâne sfântă.

Sunt atât de liber
încât
nu-mi mai simt cătușele

sunt atât de tânăr
după ce
abia mi-am început
viața veșnică

sunt atât de vindecat
încât am înviat
la înmormântarea morții
în păcat

sunt atât de aproape
de Dumnezeu
încât Îi aud respirația
de Tată
prin Duhul Sfânt

sunt ceea ce sunt,
că ești ceea ce ești
m-ai mutat din pământ
în Edenuri cerești.

În spulberările furtunii
S-a revărsat gunoiul lumii
Și nu e zid să-i stea în cale
când mistuie și deal și vale

În mijlocul furtunii văd
O lume-ntreagă în prăpăd
Cum rănțăie între măsele
Pe rând păcate de-ale mele

Pe calea-n care dă să vină
Se-aprinde însă o lumină,
Pe drumul de calvar se duce
Isus să-i pună-n cale-o cruce

Deși căzut și biciuit
Isus furtuna a oprit
Iar liniștea-napoia ei
Duce la oi pierduții miei

Acei ce i-au călcat pe urmă
Ajung la staul și la turmă
Și fac cu El un jurământ
Scris pe ștergarul din mormânt

Ștergar adus la nunta Lui
Să-l pună-n cer ca într-un cui
Iar înspre zorii dimineții
El va citi din Cartea Vieții

Cum să nu plângi de fericire
Când ți-auzi numele-n citire?
Și ești chemat să-I fi mireasă,
Să stai lângă Isus la masă.

S-a fălit Satana
că L-a răstignit pe Hristos.
O! Nu-i adevărat!
Noi oamenii
L-am răstignit
la porunca lui Satana.

Zdrobind boldul morții,
Isus
Și-a luat viața înapoi
pe care ne-a dăruit-o nouă
celor care
L-am răstignit.

Mai flutură fluturii
flamura florilor
cum scutură ciucurii
ramura zorilor

mai vântură vântul
vâltori volburate
cum scormone vântul
comori tulburate

din luturi, Olarul
mai face Adam
la porți de Eden
să-l scoată din ham

și-l lasă să umble
desculț și pe jos
pe urme de pași
făcuți de Hristos

și dacă îl duce
cărarea la rug
Olarul îl naște
Din apă și Duh

Cea mai mare tragedie
este aceea
că omul, nu știe
că nu știe

trebuie ca Cineva
să-l învețe,
dar numai după ce
s-a golit de lut
și s-a umplut
cu apă vie.

Tânjind după cărarea
care nu duce la moarte,
omul,
se alătură mulțimii
care aleargă
pe calea cea largă;
…poate,
cumva, cumva
se va alătura și ea
drumului pe care stă scris:
dezamăgire…

O! nu!
pe potecă rămâne scris:
iubire,
mântuire
prin răstignire

Zidiți-vă casa pe stâncă,
Nu pe nisipuri mișcătoare
Mai este Har, mai este vreme, încă,
Să stați la Înviere în picioare

Pe stâncă-n Sinai o lege s-a scris
Cu degetul Celui din cer,
Rămâne pe stâncă tot cerul deschis
Și cei ce-s în arcă nu pier

Din stâncă țâșni-vor izvoare
Să vină să bea însetații;
În temniți se sfarmă zăvoare
Străinii cunoaște-și-vor frații

Pe stâncă se schimbă la față
De aura slavei cuprinși
Acei ce se ard pentru viață
Pe urme cu rugii aprinși

Coboară pe stâncă cetatea
Din ceruri sfințite și noi;
Se face, se face dreptatea
Să nu fie oamenii goi.

« Postari mai noi — Postari mai vechi »