Doar Ție, Doamne-Ți sunt dator
De când mă nasc și până mor
Căci ai plătit cu sânge sfânt
Ieșirea mea de sub mormânt

Cu ce aș fi putut plăti
Din viața mea măcar o zi
Când m-am născut și mor sărac,
Doar o țărână într-un sac?

Îndatorat acelora vii
Încă trăiesc pe datorii:
N-am spus despre Isus destul
Și-am adormit mereu sătul

N-am ajutat celui sărac
Când trebuie să strig, prea tac,
Când trebuie să tac, vorbesc
Gândesc ceea ce nu gândesc

N-am fost smerit îndeajuns
Când frigurile m-au pătruns
Voiam să mă ridic de jos
Făr’-a mă ține de Hristos

Și am crezut că sunt bogat
Dar eram doar îndestulat
Și am crezut că sunt viteaz
Când nu eram nici măcar treaz

Am dat puțin luând prea mult
Am vrut pe mine să m-ascult
Și am crezut că-s fericit
Deși eram nenorocit

Dar toate astea , până când
Mi-am pus țărâna la pământ
Și am dat Duhului Lui voie
Să-mi pună-n minte metanoie.

Mă doare rana interzisă
și visul ei de a deveni lacrimă
așa cum mă doare răstignirea
care deja a devenit iertare.

Legăm laolaltă nașterea, de moarte
peste ceea ce se numește viață;
din când în când desfacem strânsoarea
și mirosim dacă viața respiră

La marginile rotundului ne oprim
lângă ultima suflare, ca apoi,
pentru că ne-am născut din nou nou,
să nu mai legăm nașterea de moarte,
călătorind pe rotundul infinitului
cu Dumnezeu.

Pentru acei ce poate mâine nu veți fi
Vă scriu spre a vă spune că pot a vă iubi
Nu vă cunosc și totuși în mine sunteți tot
Vă binecuvântez, mă rog, și-n inimă vă port.

Fărâme de iubire v-aș semăna la porți
Și poate chiar pe mine m-aș împărți la toți
V-aș mai ierta de toate, v-aș mai ierta de tot,
Vă binecuvântez, mă rog și-n inimă vă port.

Pășim pe-aceeași cale cu toții prin viață,
Unii mai pe la urmă și alții mai în față
Țărâna de sub haine ne este doar un cort
Vă binecuvântez, mă rog și-n inimă vă port.

Și vă mai rog, pe fiecare-n parte,
Primiți-mi inima și dați-o mai departe
Căci dragostea întreagă în inimă s-a copt
Vă binecuvântez, mă rog și-n inimă vă port.

O, Doamne, câtă nedreptate
Se cuibărește între noi
Deși ne ierți pe toți de toate
Și ne-ai dat viața înapoi

Și câte amăgiri deșarte
Se scurg din munți de ispitire,
Ne iei pe fiecare-n brațe
Prin mâini de cruce și iubire

Ce măști hidoase ne “acopăr”
În balul lumii de mascați
Dar numai până Te “descopăr”
Că ne-ai făcut în Tine frați

Nu sunt atâtea răni în lume
Câte-a urcat Isus pe cruce
Ca poruncindu-le anume
În frații Lui să nu se urce

Atuncea toată alergarea
Va-ngenunchea la crucea Ta;
Ne prăbușim sub îndurarea
Care ne-nvață a ierta.

O cruce toți avem de dus
Și o purtăm către Calvar,
Dar vine și o ia Isus
Schimbându-ți crucea pentru har

Cu-o moarte toți suntem datori,
O moștenim de la Adam
În schimbul ei, nemuritori,
Călătorim către Canaan

Din întristări și bucurii
Ne facem gard de apărare;
În cerul oamenilor vii
Oare rămânem în picioare?

Pe drumurile neumblate
În fiecare zi umblăm
Privim la Cel cu crucea-n spate
Dar, oare ne cutremurăm?

O! încă nu a fost cutremur
Și nu am biruit în viață
Atâta vreme cât mai tremur
Și nu mă schimb de tot la față.

E drept că există dreptate supremă
Deasupra dreptăților strâmbe din noi,
E drept, la-ntâlnirea cu apa,
Pământul să plângă noroi

E drept ca în rană să-ncapă durerea
Cu spinii, pecetea și florile ei
E drept ca pe scara seminței spre roade
El, Domnul, să pună fuștei

E drept că durerea adună suspine
Și umblă desculță prin lume
În mijlocul lumii împarte nădejde
Cu focul aprins din tăciune

E dreaptă tăcerea când nu sunt cuvinte;
Tăcerile dor și omul e mut
În oameni se-mparte ca hrană de viață
Cuvântul ce-a fost la-nceput

E drept să se urce din muguri în fructe
Povestea de hrană cu față de masă
E dreaptă plecarea din brațele strânse
În gândul întoarcerii-acasă

E drept că murim în timpul vieții
Și-i drept să ajung judecat;
Aștept invierea la corul de “trâmbiți”
Eu, omul bolnav, vindecat.

Îmi arde lumea, Mă căznesc s-o sting
Și apa mușcă focul răzvrătit
Dar mă trezesc și n-am făcut nimic
Cât inima nu pot să i-o ating

Se varsă lumea, Doamne, n-o oprești?
O lavă de cascadă-i către iad;
Pe calea-i largă viețile se ard
Că au lăsat cărările cerești

Adoarme lumea-n umbrele tăcerii
Și de lumină, ochii o tot dor
Prea a-nvățat că oamenii doar mor
Și nu aude trâmbița-nvierii

Trezește, Doamne, lumea să Te vadă
Nu o lăsa în patul ei de lut;
Iubirea Ta e singurul ei scut
Nu o lăsa, o, Doamne, să mai cadă!

Ce dacă mai pierdeți lucruri?
Important rămâne să câștigi ființe;
Și dacă de pământ nu ai mare parte,
Ce dacă?
Rămâne cerul infinit, pus deoparte.

Ce dacă rămân în prada ruginii bogății?
I-așteaptă comorile-n cer pe oamenii vii;
Ce dacă pierdem îmbrățișarea lumii
Și a plăcerilor ei trecătoare?
Nu-i așa că vine sfârșitul furtunii
Și viața vieții ce nu te mai “moare”?

Ce dacă purtăm fiecare prin viață
O cruce în spate
Cât încă există nădejde în muc de speranță
Că Domnul Isus te cheamă numindu-te: frate?

Ce dacă, Ce dacă, Ce dacă,
Se urcă furtuna în barcă?
Călca-vom pe mare, umblând-o pe jos
Urmându-L aproape pe Domnul Hristos!

Iubesc Universul pentru că îl are pe om
Și aproape de om are aer și apă și flori și amintiri;
E plin de stele și de nori și de păsări,
De nopți și de zile, de viață și morminte trecătoare

De copaci și de frunze, de fluturi și fulgere
De iarbă, semințe , dragoste și iubire
De adânc și înalt,de ape și izvoare și deșert
E plin de vorbe, de freamăt și îngeri,
De pământ și cer după cer

Iubesc Universul, dar infinit mai mult
Îl iubesc pe Dumnezeu, Cel care
A creat Universul.

Se poate să fim bogați fără averi,
Dar nu se poate aduna comoara cerului
În țărâna muritoare, ci doar în trup de slavă

Cei mai mulți regretă înainte de moarte
Că nu au citit cartea trăitului
Iar dincolo de toate alergările
Inima tace pentru ca în celălalt om
Să înceapă cealaltă viață care nu mai moare

Omul crede că înțelepciunea ține de om
Și atunci, Dumnezeu îl numește nebun,
Crede că mântuirea atârnă de el
Și nu știe că atârnă de cruce

Până și stelele se vor așeza la rând să intre în cer;
Vor fi aruncate în Adânc
Acelea care s-au ars în răzvrătire
Și acelea care nu s-au aprins în noaptea răstignirii
La trâmbița trezirii.

« Postari mai noi — Postari mai vechi »