Se poate să fim bogați fără averi,
Dar nu se poate aduna comoara cerului
În țărâna muritoare, ci doar în trup de slavă

Cei mai mulți regretă înainte de moarte
Că nu au citit cartea trăitului
Iar dincolo de toate alergările
Inima tace pentru ca în celălalt om
Să înceapă cealaltă viață care nu mai moare

Omul crede că înțelepciunea ține de om
Și atunci, Dumnezeu îl numește nebun,
Crede că mântuirea atârnă de el
Și nu știe că atârnă de cruce

Până și stelele se vor așeza la rând să intre în cer;
Vor fi aruncate în Adânc
Acelea care s-au ars în răzvrătire
Și acelea care nu s-au aprins în noaptea răstignirii
La trâmbița trezirii.

N-apuc să coc coceni în foc
Că saci de jar fără noroc
Chirciți în rătăcirea lor
Scobesc cu fulgere în nor

Cuptorul încă ne-ncălzit
Mai coace frigul zgribulit
Și trage fumul să înece
Focul peltic cu limbă rece

În răzvrătirea din ocean
Se coc vapoare sub ciocan
Iar rătăcirile pe mare
Scufundă puncte cardinale

Se coace brazda în ogoare
Să vină pâini la sărbătoare,
Apoi, se-mbracă pâinea-n haină
Pe masa cinelor de taină

În răzvrătirea lor, vânduți,
S-au ars toți îngerii căzuți
Dar ceru-i plin de stele coapte
Și jarul lor străpunge-n noapte.

Sub crucea dusă la Calvar
Ard: rug de foc și rug de jar
În care inima își coace
Omul, de la Adam încoace.

Iubesc Universul pentru că îl are pe om
Și aproape de om are aer și apă și flori și amintiri;
E plin de stele și de nori și de păsări,
De nopți și de zile, de viață și morminte trecătoare

De copaci și de frunze, de fluturi și fulgere
De iarbă, semințe , dragoste și iubire
De adânc și înalt,de ape și izvoare și deșert
E plin de vorbe și îngeri, de pământ și cer

Iubesc Universul, dar infinit mai mult
Îl iubesc pe Dumnezeu, Cel care
A creat Universul..

Mă dor atât de multe segmente din viață
Încât nu știu pe care să le plâng mai întâi
De aceea am să mă rog pentru tine, semen de-al meu,
Pentru că pe tine te doare viața mai tare.

Tot mai mulți scriu tot mai multe scrieri,
Păcat numai că cei mai mulți, aproape spre toți,
Au uitat să citească și mai ales să învețe,
Au uitat să iubească.

Viorile s-au aliat cu privighetorile
pentru concert de armonii
și îngerii și-au luat bilete
în primul rând
printre oamenii vii.

Pietrele care, lovind, dor cel mai tare
se numesc cuvinte

Roșcovele pe care fiul risipitor le-a împărțit cu porcii
se trec pe nota de plată a neascultării.

Se-mbolnăvește somnul de-adormire,
Odihna nu-i aduce vindecare;
Îngerul-duh mai “trâmbiță” trezire
Cu o poruncă pentru fiecare.

Pe paie ude lâncezește trupul
Trăgându-l în noroiul de sub el
Trezește-ne la viață, Doamne, duhul
Acum, când vine iar Emanuel.

Prin cuvânt și rugăciuni Dumnezeu face minuni,
Prin iubire și iertare face drumuri pe sub mare
Prin credință și poruncă munții-n mare îi aruncă
Pe genunchii îndoiți pune oameni mântuiți

În inimile smerite Dumnezeu va coace pite
Pe care le va-nmulți pentru cei ce-L vor iubi
Pentru cei ce vor s-asculte va spune predici pe munte,
Mai mult: inima curată o va naște în poiată

Prefăcând apa în vin vestește ce vremuri vin
Prin umblările pe apă lumea-ntreagă o adapă
Și prin postul din pustiu iar îl face pe om viu
Și-l ferește de ispită și de-o lume rătăcită

Iertând femei păcătoase pune iar carnea pe oase
Cei porniți ca să lovească întâi să se pocăiască
Înviind Lazări din morți ne va învia pe toți
În ziua când o să vină poruncind a fi lumină.

Postari mai vechi »