Eu cred că omul
a fost făcut
din pământul
luat din Grădina Edenului

ca mai apoi

să se împreune
cu țărâna din care
se hrănea șarpele

Pune-ne, Doamne,
înapoi în pământul
care a trecut
prin mâna Ta
și pe care l-ai făcut
odată cu cerul.

Mereu prea grăbiți
ne punem ceasul să sune
ora deșteptării..

cine se oprește
să-l pună să sune
… ora închiderii

O,da!
Numai Tu, Doamne.
Dar.. nu-i așa,
mereu suntem prea grăbiți
să ne gândim și la asta?

Numai zăpezile
își dăltuiesc sărutul
în fulgi
cuibăriți pe pământ
și înveliți cu mantii
de vânt

numai zăpezile
sărută rece
de teamă a nu se topi
peste torenți
spre văi adânci
din descendenți
de colți de stânci

furați de soare
în aburi: care
vor dăltui
în altă zi
alte săruturi,
noi începuturi,
alți fulgi de nea
în pijama
când dau să cearnă
-vânzând povești-
neomenești
în seri de iarnă
dumnezeiești.

Iată,
Eu stau la ușă și bat
-zice Domnul-
pentru cineva deschide inima
voi deschide cerul,
voi intra să cinez cu el
și el va veni
la nunta Mea

iar pentru asta
îi voi da o inimă
și haine noi.

În ziua judecății
judecătorii vor fi judecați,
bolnavii vindecați
și morții înviați

schilozii vor umbla,
orbii vor vedea,
muții vor cânta,
trâmbiți vor suna

se vor odihni trudiții,
vor auzi asurziții,
se vor trezi adormiții
și vor plânge sodomiții

cei smeriți vor fi-nălțați
și desculții încălțați;
cei ce-s goi vor fi-mbrăcați
iar străinii vor fi frați

mulțimi îmbrăcate
în haine curate,
va fi o dreptate
în tot și în toate

cum spune Cuvântul
va trece pământul;
când ai legământul
nu vântură vântul

și cerul va trece-n
neant să se-nece;
………………….
cine să se-aplece
să-ți ia trupul rece?

sculat de la cină,
din lumea străină,
Isus o să vină
să facă lumină

și nu va fi moarte
că moarte-a pierit;
în trupuri cerești
vei fi nemurit

tu crezi, ori nu crezi?
.. dar ce întreb eu?
Tăcere! De-acum
e Domn, Dumnezeu!

Uneori cred
că inima
nu a fost făcută din lut
și țărână
ci din ceva luat din cer,
poate chiar
dintr-un cuib de stele

de aceea Domnul îți zice:
-Iată ce-ți cer:
dă-Mi inima ta!
s-o pun la loc
în cer

Îndrăznind a trăi fără Dumnezeu
negreșit vom trăi
o moarte perenă

neînvățând a sta în genunchi
când credem a fi în picioare
neîndois vei uita să te rogi
și cu certitudine
învațăm pe de rost
a deveni ologi

după ce ce ne-am înfruptat
cu mușcătura din măr
vom fi prea sătui
de-a mai gusta din adevăr
și vom vedea în rugăciuni
un fel de pui
de tăciuni

spre a corupe,
amăgirile șerpilor
cu comori nestemate
vor semăna vremuri blestemate
să ne ocupe
și ierni să ne cearnă
printre geruri cu dinți
și măsele stricate
pe colți,
între vară și iarnă.

Omul a numit
bucuria de a trăi,
viață,
iar Dumnezeu
i-a dăruit
bucuria negrăită
de-a nu muri.

Un singur drum aduce mântuire
Și calea asta ține de sfințire;
Pe calea-ngustă lângă calea largă
Apucă frații lui Hristos să meargă

E lungă calea și anevoioasă,
E singura cărare către casă
Dacă pe ea cu dragoste pășești
Și vii către Isus așa cum ești

Ea nu promite drumuri bătucite
Ci bătălii de-a nu cădea-n ispite
Doar sfinții vor păși pe ea cu toții
Chiar de-ar stăbate valea umbrei morții

Vor da târcoale toți amăgitorii
S-amestece-ntunericul cu zorii,
Să-ți tăvălească inima în tină
Și să îți fure haina de lumină

Înțelepciuni de oameni vor semăna pe jos
Spre a te depărta de crucea lui Hristos,
Te vor chema în târgul de bogății a lumii
Zvârlindu-te în mugetul furtunii

Sub pași tăi desculți vor pune jar
Să crezi că drumul tău e în zadar;
În spate apăsa-te-vor poveri,
Îndurerat vei trece prin dureri

Când ura toată fi-va peste ei
Te-or arunca în cuștile cu ei
Batjocorindu-te că te-au învins
Zvârli-te-vor cuptorului încins

Și nu vor înceta să te atace
Făcând război în lumea ta de pace
Și nu vor înceta să te înșele
Târându-te în lumile rebele

Dar, ai nădejde! că ‘naintea ta
Lumina lui Hristos va lumina;
Numai Isus îți vine-n ajutor.
Alege-te să fii nemuritor!

Va îmblânzi furtuna de pe mare
Și printre valuri va croi cărare
Chiar dacă munții toți ar fi un foc
Va da porunci de-a se mișca din loc

Când vei cădea în drumul către han
El va fi bunul tău samaritean
Te va lua din drum,te va-ngriji
Și tot ce-ar fi de plată, va plăti

El numele-ți va scrie-n Cartea Vieții
Pe drumul tău va mistui scaeții;
Îți va aprinde flacăra-n făclie
Și îți va da să bei din apa vie

Îți pregătește-acum o casă-n cer
Unde comori sfințite nu mai pier;
Te-așteaptă să cinezi cu El la masă:
El, Mire-ncoronat și tu, mireasă.

Dumnezeu l-a învățat
pe om
să numere:
un om,
doi oameni…
și omul încă numără

o viață -spune omul-
două vieți-spune Dumnezeu-
și se oprește
pentru că
începe veșnicia

un infinit
-spune omul-
și Dumnezeu îl oprește

un singur Dumnezeu
-spune Domnul-
de trei ori.

« Postari mai noi — Postari mai vechi »