Zborul păsărilor
are asemănarea cărților
deschise la mijloc:
dedesubt,spre pământ,
o copertă de umbră;
deasupra,
spre cer,
lumina cuvintelor
de mister;

arzând către inimi
prin vâltori
a cucerit aerul,
a biciuit ploaia,
a despărțit umbrele
-cum ai despărți turmele-
și mai ales
e stăpânit de învingători.

Mi s-a făcut milă
de umbra-mi docilă
care m-a urmat
oriunde-am umblat

am plâns pentru ea
când a-nceput a șchiopăta,
eu,
cel care
uitam că mă uit
tocmai la ființa mea.

Neavând un umăr
pe care să plângă
copacul își crește singur
brațe din trup,
(aproap fără număr)
cu crengi încolțite din… umăr.

Pentu a se întâlni
două stele apropiate
și-au trimis lumina
în eternitate
cu pâini în desagi
-pentru drum-
și cu poruncă
de a hrăni cerul
pentru fiecare zi
de muncă.

Numai zăpezile
își dăltuiesc sărutul
în fulgi
cuibăriți pe pământ
și înveliți cu mantii
de vânt

numai zăpezile
sărută rece
de teamă a nu se topi
peste torenți
spre văi adânci
din descendenți
de colți de stânci

furați de soare
în aburi: care
vor dăltui
în altă zi
alte săruturi,
noi începuturi,
alți fulgi de nea
în pijama
când dau să cearnă
-vânzând povești-
neomenești
în seri de iarnă
dumnezeiești.

Peste povârnișul nopții către zi
Cară de-ntuneric nu mai pot opri;
Nebunia lor le-a pornit să vină
Să verse plumbii de-ntuneric în lumină

Dar nebunia este nebunie:
Nu-ncape moarte într-o viață vie
Iar plumbii de-ntuneric vor muri
Când veșnicia va veni în zi.

Loialitatea cărărilor
stă în aceea că,
niciodată ,ele nu se fac
singure;
recunosc totdeauna
că înaintea lor
au fost niște pași.

La trecerea apei prin foc
flacăra a învățat să se stâmpere,
izvoarele să cânte
și ploile
să se înfierbânte

la trecerea focului prin ape,
mările
s-au dat la o parte,
izvorele s-au întors din drum;

alteori, apele s-au întărit
ca uscatul
ori au țâșnit din stânci
și au tăcut la poruncă

cea desăvârșit de curată
s-a făcut apă vie
și-mi curge în vadră.

Aripa luminii
și aripa întunericului
au strâns către olaltă
soarele,
împăcându-l cu înserarea.

Nu luați stâncii
înălțimea ei
dacă o vedeți uneori sub ape.
A coborât acolo să se adape
ca mai apoi,
pentru voi,
să dea drumul izvorului
din vârf de munte.

« Postari mai noi — Postari mai vechi »