Când școala nu merge la școală,
în clasă
lumina e goală
și nu- nici profesor
și nu-i profesoară
decât o tăcere
ca plânsul din gară
pe sacul cu pleavă
gonit de la moară.

Doar sunetul trâmbiței
împrăștie ceața;

e gata, e gata cu viața
legată cu ață;
începe veșnicia
de dimineață.

Pe margini de vară,
la graniți de iarnă,
ies fulgii zăpezii
la ultima scaldă

fac baie de noapte
când nimeni nu-i vede
schimbând trena albă
cu rochia verde.

Cei mai loiali prieteni
sunt ochii:
atunci când unul plânge,
plânge și celălalt
cu lacrimi
din aceeași inimă.

Există o hart-a durerii
în orice făptură.

Pe calea îngust-a tăcerii,
cu sacul de jale
legat peste gură,
trec îngerii serii
cu stele în poale,
din trâmbiți sunând,
ca omul-pământ
să se scoale.

Cînd rândunelele
nu mai aduc primăvara
e semn că
în vămile dintre anotimpuri
s-au săpat tranșee cu ghimpi
în care
s-au prins fulgii de nea

și nu vor putea
dezerta
către scaldă
din țara cea rece
în țara cea caldă.

Mi-e dor de poezii
fără cuvinte;
de exemplu :
de cele ale ochilor,
ale mâinilor
sau ale buzelor

ele nu se tipăresc,
nu se rostesc,
nu se recită,
nu duc în ispită;

ceea ce fac,
ele fac
atuncea când tac.

Mi-e dor de poezii
fără cuvinte
între un îndrăgostit
și o fată cuminte.

Sărutul cu buze de ură
Se numește mușcătură

Atingerii de harpe
Cu mâini necurate
I se spune
Târâtură de șarpe

Despărțirea inimi de pace
Se numește carapace

Spălarea picioarelor
Cu lacrimi și ape,
Învelirea lor în ștergar,
Se numește agape
Și se este un dar

Întoarcerea la credință
Prin suferință
Se numește pocăință

Cănd moartea va muri,
câmpii de flori vii
s-or desrăstigni
din coroane
scotindu-și din coaste
piroane
si vor inunda
la chemare
-prin brațe deschise-
în nunta cea mare
din vise

bucurându-se
vor divorța
de-nmormântare,
măritându-se
cu cerul
gătit de-nălțare.

De-o parte
și de alta
a aceluiași geam
florile de gheață
sărută florile de cireș
-urcate în ram-
pe gură și pe față

le vede soarele
și se roșesc
ascunzându-se-n noapte,
apoi se îmbracă-n cămăși
de cireșe
aproape coapte.

Postari mai vechi »