A IUBI

I-a spus că o iubește
și nu-i venea să creadă;

i-a spus căo iubește
și l-a crezut;

i-a spus că o iubește
și l-a iubit și ea;
și-au spus că se iubesc
și erau fericiți.

I-a spus că o iubește
și i-a fost indiferent;

i-a spus că o iubește
și nu l-a mai auzit;

i-a spus că o iubește
și ea la urât…
dar el
o iubea și atunci.

A încercat să-i spună că o iubește
și nu a mai putut;
tăcea,
iubind-o în tăcere.

A murit
dar nu înainte de a-i lăsa scris
ce mult a iubit-o.

Pe o lespede de piatră
stătea scris:
“ Aici se odihnește
cel ce a iubit
până la capăt
necondiționat”.

Motto:
Pe tine te așez drag cititor
Să fii alăturea de mine creator

Va … lemne focul în vâltoarea lui,
Vor… frunze pomii atârnați în cui;
Va … umbre noaptea încă netrezită
Zăpadă-se-va-n iarna necosită

Acasă-se-vor pașii rătăciți
Prin lacrimi se vor…. îngerii răniți;
Din rădăcină se va… pomii roditori
Și umbră-se-va-n adunări de nori

Se… noapte în distanța dintre stele,
Se… doruri între deget și inele;
Se… depărtări pe marginea plecării,
Se … înecări în valurile mării

Se… așteptări privirii printre lacrimi,
Se … vindecări în lepădări de patimi;
În flamura speranței se… avânt
Îar în cuvântul lumii se… Cuvânt.

Se rostogolește timpul peste noi
Și nimenea nu-i poate sta în cale,
Mereu mai ascuțit și mai greoi
Oprească-l, Doamne, palma mâinii Tale!

Dar nu are răbdare să aștepte
Să punem pâini în sacul de merinde;
Se urcă și fântânile pe trepte
Iar ploile-ațipesc și focul le aprinde

Și nu e nimenea să îl oprească
Pe tot pământul , nimeni, nimeni nu-i;
Îl va opri doar pronia cerească
A Celuia ce este în afara lui

Are poruncă timpul de oprire
Și la poruncă timpul se supune
Să odrăslească timp de mântuire
Pentru acei pe care i-a chemat pe nume.

Între două războaie
Care stau să se bată
În mantaua de ploaie
Trece pacea-mbrăcată

Cu nimic nu se schimbă
Haina udă și rece
Că ogarii se jimbă
Așteptând să-i dezlege

Cea mai mică mișcare
Îi trezește fiori;
Avioane murdare
Se zăresc printre nori

Pe asemenea vreme
Ce umbrelă să-și pună?
Ar fugi, dar se teme
De pândarii din lună

Lângă raza de soare
Ce urma să zâmbească
În troieni de ninsoare
Au silit-o să pască

Către flori de zambile
Pe cărarea grădinii
Fac poteci de șenile
Încălțându-se, spinii

Peste fața de masă
Nu e loc pentru pâine
Un buchet de mireasă…
Se aruncă la câine

Când aproape de ape
Se apleacă să bea:
Nu cumva să mai scape
Explodează-o ghiulea

Când adună în poale
Lângă lanul de grâu
Spice pline de boale
Parcă plânge un râu

Parcă plânge și cerul;
Nu ar vrea să mai vadă
Cum brăzdează cu gerul
Avioane de pradă

Nu e loc de-nchinare
Pentru cei credincioși;
Peste loc de altare
Rag prooroci mincinoși

Între două războaie
S-a pornit un război;
Înecată de ploaie
Pleacă pacea din noi.