Se rostogolește timpul peste noi
Și nimenea nu-i poate sta în cale,
Mereu mai ascuțit și mai greoi
Oprească-l, Doamne, palma mâinii Tale!

Dar nu are răbdare să aștepte
Să punem pâini în sacul de merinde;
Se urcă și fântânile pe trepte
Iar ploile-ațipesc și focul le aprinde

Și nu e nimenea să îl oprească
Pe tot pământul , nimeni, nimeni nu-i;
Îl va opri doar pronia cerească
A Celuia ce este în afara lui

Are poruncă timpul de oprire
Și la poruncă timpul se supune
Să odrăslească timp de mântuire
Pentru acei pe care i-a chemat pe nume.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website