Mi-am împachetat
câteva haine,
niște cărți
și câteva lacrimi..
am plecat de la tine
la marginea serii cu lună,
acolo unde
număram stelele
împreună

Dacă mă întrebi
pe care parte a zborului
să te așezi
îți voi spune că
pe cea dinspre aripă

dacă vrei să umbli
cu aripile,
nu pierde vremea
făcându-le picioare…
lasă-le să crească
deasupra umerilor!

Dacă mă întrebi de cărare
nu-ți voi povesti
despre ea,
îți voi dezlega ochii

dacă nu auzi
citește-mi pe buze
cuvântul
care desurzește

dacă nu poți
te voi ajuta,
dacă nu știi
te voi povățui…

dacă nu înțelegi
voi dezveli cuvintele
de carapace
și-ți voi arăta sâmburele
din care încolțește
înțelepciunea

Nu eu trec pe lângă voi
-pare a spune timpul-
ci voi treceți pe lângă mine
depărtându-vă
de capetele mele…
în felul acesta
vă lăsați prinși
într-un cerc tot mai strâmt,
care,
până la urmă ucide…

Deșii nu au
coloană vertebrală
copacii străjuiesc
pe verticală…
numai din tulpină
le cresc un fel de vertebre
orizontale
scormonind pîmântul
după lumină

Mi-ai găsit inima
și te-ai îndurat
a o aduna
atunci când
era împrăștiată
în piept
şi când suferea

Pe drumul umărului care duce crucea,
printre semințele de stele;
vei vedea urmele
-ca niște văi-
sub forma lacrimilor mele

Dacă le vei urma,
te vei vărsa
ca și o cascadă
în inima mea
care stă de pază

În timp ce eu
mă aplecam peste umbră
să o șterg
în spatele meu
soarele se preumblă
și mă îndeamnă
să merg

Mai cântă îngeri în Betleem
Mai sunt irozi care se tem
De nașteri în Emanuel,
De-mpărății aduse-n El

Mai sunt păstori păzind la oi
Mai sunt chemări în grajd cu boi
Mai sunt și magi în Răsărit
Mai este cale de venit

Mai este steaua călăuză
Când vor popoarele s-auză
Mai sunt comori de-adus, de aur,
De smirnă și tămâi, la staul

Se-aud iar strigăte în Rama
Când curge ura, ca arama
Peste copii nevinovați
Pentru porunci de la-mpărați

Mai sunt porunci de împlinit
Cu care îngerii-au venit;
Chemări, pe care le-ascultați!
Când din Egipt ați fost chemați

Se fac chemări de-apostolat
Chiar lângă tronul lui Pilat
În Cana se mai fac minuni
Mai plâng creștini printre nebuni

Mai sunt trimiși în lumea largă
Acei ce-au învățat să meargă
Să ducă toți și împreună
Lumini din Vestea Lui cea bună

Mai este timp măreț de Har,
S-a rupt perdeaua în altar
Mai este pâinea frântă-n trup
Mai este-altoi în foc de rug

Avem doar un Mântuitor;
Este o turmă și-Un păstor
A fost și este o-nviere…
Restu-i pământ și e tăcere

Mi-a fost frică de jug
până când am înțeles
că El ne chema
la jugul libertății

M-am temut de-a fi cucerit
până ce, credința în Isus
m-a cercetat
și m-a biruit

Știam să socotesc
până când am învățat
că unu și cu unu
pot face tot Unu
și
unu și cu unu și cu unu
sunt O singură Treime

Am crezut că pot umbla
dar am aflat de umblarea pe ape
și m-am văzut șchiop…

Credeam că sunt puternic
dar eram purtat de vânt
până când m-a atins
Duhul Sfânt…

« Postari mai noi — Postari mai vechi »