Nufărul suspină
După orhidee
Să intre în apă
Unde să se beie

Nădejdea aşteaptă
Lumină din nopţi
Smulgând dintre stele
Luceferi necopţi

Viforul mai suflă
A înfiorare,
Inima-i mai bate
Şi după ce moare

Mai pornesc căruţe
În peregrinări
În oceane-adânci
Să descarce mări

Pe drum, cerşetorii
Dau şi ei pomană:
Cheile tăcerii
Pe chei de la vamă

Tot mai vrea femeia
Să fie bărbat
Mâzgălind contracte
Pe margini de pat

Războaie sfârşite
Încă mai încurcă
Tratate de pace
Care se tot spurcă

Roţile aprinse
De-atâta frecus
Se desfac în spiţe
Aşteptând la duş

Vacarmul din gând
Transpiră pe frunte
Ajungând pe buze
Broboade mărunte

Cuvântul rostit
Nu are accent;
Urechea e surdă,
Ochiul e absent

Uitându-şi ursitul
Zâne ursitoare
Împrumută zaruri
De la vrăjitoare

Dacă trandafirii
ar avea spini în petale,
pe coloanele lor
vertebrale
-pe tulpină-
din spini
ar muguri
flori de lumină

Am stins luminile pe drumul dintre stele
Când noaptea-şi dezbrăca podoaba de inele
Şi când se furişa ( ca nudul de fecioară
Pe pânza unui pictor) în greierii de-afară

În răsuflarea nopţii cu simfonii opace
Doar îngerii mai zboară cu veştile de pace;
Se odihnesc tăcuţi pe inimă şi gând,
Apoi se-ndepărtează către un vis… cântând

Nu rămân neaplecaţi
Ochii încrezuţi
Cum nu au rămas în cer
Îngerii căzuţi

Doar hrăniţi cu vin şi pâine
Vom mai prinde grai
Când Adam se va întoarce
Spovedit în Rai

Pe drumul lui Cain
Venit să omoare
Încă se adună
Şi se bat popoare

Între calea largă
Şi calea îngustă
Şarpele se zbate
Şi încă mai muşcă

Între vâlvătaia
Rugului aprins
Se roagă pământul
Şi cerul întins

Pe drumul lui Saul
Pornit spre Damasc
În timpuri de har
Oameni se mai nasc

Pe drumul lui Iuda
Mânjit cu sărut
Se vinde cu omul
Sufletul pierdut

Pe căi unde umblă
Şi Filipi şi fameni
Mai curg încă ape
Curate spre oameni

Între mântuire
Şi între blestem
Uşa se deschide
Prin crucea de lemn

Judecând pe Omul
Ce a-nmulţit pâini
Pilat, aplecat,
Se spală pe mâini

Pe drum de-alergare
Spre cununi cu laur
Şarpele a pus
Viţelul de aur

Între un popor
Şi urmăritori
Se mătură ape
Cum se mătur’nori

Între început
Şi-ntre veşnicie
Trece râul care
Curge apă vie

Spre-a ajunge-n cer
Drept moştenitori
Isus a primit
Fii risipitori

Între doi tâlhari
-Şi ei răstigniţi-
S-au făcut cărări
Pentru pocăiţi

Între Ghetsimani
Şi între Golgota
Atei şi duşmani
Şi-au întins cohorta

Între sacrificiu
Şi-ntre biruinţă
Încape o lume
Şi-ntreaga credinţă

Între răstignire
Şi-ntre înviere
A fost aşteptare
Şi a fost tăcere…

Şarpele urcat
Fructul să-l apuce
L-a ajuns călcâiul
Strivindu-l sub cruce

Între cei ce-s morţi
Şi cei ce sunt vii
Dumnezeu a pus
În om mărturii

Între cei pierduţi
Şi cei mântuiţi
Semnele s-au pus
Prin oameni sfinţiţi

Între nunţi deşarte
Şi nunta cu Mire
Dumnezeu ne-a dat
Biblii la citire

Între trup de lut
Şi un suflet viu
Dumnezeu mai face
Grădini din pustiu

Iar între Geneză
Şi Apocalipsă
Omul e chemat
Să nu fie lipsă

Între un Adam
Şi între Cristos
Drumul rătăcit
În Rai s-a întors

Singurul popor
-Ca şi cel iudeu-
E ales din oameni
Fii de Dumnezeu

Între prăpastie şi gard
Se scoate lumea la mezat,
Se-ntind oferte-nşelătoare
Între credinţă şi uitare

Pe muchii de netimp se-agaţă
Un fel de măşti, cu-n fel de faţă
Iar pe cărările înguste
Mărşăluiesc trupe vetuste

Din pomii văduviţi de flori
Mai zboară cârduri mari de ciori;
S-au pus capcane în stamine
Nevinovatelor albine

La poarta dintre zi şi noapte
Se vând un fel de poame coapte
Furate din Eden odată
De o femeie înşelată

Între grădini şi-ntre scaieţi
S-au semănat forme de vieţi
Şi-un neam de oameni, în uimire,
Aşteaptă forme de-ncolţire.

Pe drumul cu lumini şi umbre
Amăgitorul face tumbe
În fiecare zi înşală
Pe omul ce-n botez se spală

Între prăpastie şi gard
Ruguri aprinse încă ard…
…………………………………..
Noi, căutăm paternitatea
Spre-a moşteni eternitatea

Prin vânt se trimit
Scrisori către frunze
Sărutul trimite scrisori
Către buze

În despărţiri se scrie
Cu plecări
În mijloc de noapte,
La margini de gări

Cântatul şi jocul
Se scriu cu viori
Cum zborul pe cer
E scris de condori

Luceferii scriu
Scrisori către stele
Prinzând peste bolţi
Şirag de mărgele

Şi noaptea tot scrie
Scrisori către zi;
Abia în amurg
Se pot întâlni

În vorbe şoptite
A susur şi dor
Şi apa trimite
Scrisori spre izvor

Durerea trimite
Scrisori către rană
Scrisoarea pierdută
Nu curge din pană

Speranţa trimite
Scrisori către vise
Cât timp nu se bate
La porţile-nchise

Şi ploile scriu
Cu ape curate
Pământului-tată
Scrisori dezbrăcate

Iar focul trimite
Scrisori spre căldură;
Poştaşii aruncă
Scrisoarea de ură

Toţi mirii trimit
Scrisori spre mirese:
Le scriu că nuntaşii
Se-aşează la mese

O inimă-aşteaptă
Poştaşii –hoinari
Scriind cu suspine
Şi litere mari