Am stins luminile pe drumul dintre stele
Când noaptea-şi dezbrăca podoaba de inele
Şi când se furişa ( ca nudul de fecioară
Pe pânza unui pictor) în greierii de-afară

În răsuflarea nopţii cu simfonii opace
Doar îngerii mai zboară cu veştile de pace;
Se odihnesc tăcuţi pe inimă şi gând,
Apoi se-ndepărtează către un vis… cântând

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website