În jocul ucigaş al vânătorii

-când animalele urmau să-l vâneze pe om-

omul a trişat

ascunzând secretul

despre arme şi foc;

de atunci

sălbăticiunile

s-au mulţumit

cu carnea lui crudă

……………………………..

Prin mijloc de foc

trec doar aceia

care se pregătesc de eternitate

Între răsăritul speranţei

şi apusul lacrimii

se întrupează un curcubeu

cântând din lumină

-precum aura sfinţilor-

din credinţa în Hristos

între da şi nu

au locul toate celelalte cuvinte

nehotărâte

 

Visezi a umbla
printre picăturile de ploaie
fără a te uda ?…
mai întâi
învaţă de la vântul uscat
-atunci când respiră-
şi vei afla

Vânătorii de aur fals
nu au mai spălat
nisipul de pe firul văilor
după ce apele doar
l-au îmbăiat.

După asfinţit
Luceafărul de seară
s-a dus la peţit
la Steaua Polară;

vrăjit de carul ei de stele
a rămas să înnopteze
la ele

în zori
s-a iscat mare zarvă în cer:
Luceafărul de dimineaţă
învinuia Luceafărul de seară
de adulter

Dacă va fi să ningi:
din norii ramurilor
să ningi
cu flori de tei
peste tâmplele care se vor albi

dacă va fi să ploi:
din norii ochilor
plouă cu lacrimi
peste deşertul buzelor fierbinţi

dacă va fi să plângi:
plângi pe urma lacrimii
şi nu înaintea ei

dacă va fi să răneşti:
din rănile mâinor
puse în cruce
desprinde cuvântul
cu care să tămăduieşti

dacă mai poţi să râzi,
nu o face!
dăruieşte-ţi zâmbetul
copilului care te priveşte
ca pe un om;
învaţă-l să facă
din el
o formă de viaţă

când floarea
se dezbracă de petale
-asemeni fetelor fecioare-
se pregăteşte să se culce
în noaptea cea dulce
care o seduce
până în dimineaţa
de primăvară

când lacrima
va atinge umărul
pe care ai plâns,
din el va creşte
o aripă
pregătită de zbor

atuncea când cumpără,
cei care ne conduc
primesc restul
întotdeauna
mai mare ca plata

« Postari mai noi — Postari mai vechi »