Când îţi vor pune pumnu’-n gură
Vorbeşte numai din priviri;
Când te-or încătuşa cu ură
Răspunde-n toate cu iubiri

Când peste ochi vei fi legat
Şi-n grâu îţi vor turna neghină
Numai cu sufletul curat
Vedea-vei drumul spre lumină

Când mâinile îţi vor lega
Dezleagă aripa cu lacrimi
Şi ia-ţi din spate crucea grea
Doar dezbrăcându-te de patimi

Picioarele când îţi vor prinde
Între obezi şi-ntre butuci
Chiar dacă lumea se aprinde
În rătăciri să nu te aduci

Când te-or sili să le asculţi
Vacarm de-nvolburări deşarte,
Să nu te întristezi că-s mulţi
Şi lasă lumea lor departe

Când îţi vor da otrăvi să bei
Dintr-un potir de aur fals,
Arată-le că sunt atei
Şi că dezmăţul nu e vals

Te-or ispiti cu bogăţii
Doar să te-nchini ’naintea lor;
Sunt toate rupte din hoţii
Şi te vor face muritor

Cuvântul când ţi-l vor fura
Din toate câte ai avut
Să te întorci către Cuvântul
Care a fost la început

Te-or înşela să-ţi ia credinţa,
S-o pironească pe o cruce;
……………………………..
Dar cum se naşte biruinţa?
Învingând lumea, la răscruce

Cu fiecare rană
lăsată de cuvânt
se șterge-o amintire,
cum fiecare noapte venită prea curând
ucide o trezire

Sub fiecare gând
nedezbrăcat de spini
se pune foc de rug
cum fiecare floare va prinde rădăcini
între plugar și plug

Si orișice suspin
înăbușit sub palmă
va prinde a vorbi
și-n fiecare noapte cu înstelare plin
înveți a nemuri

Şi fiecare mână
întinsă să ridice
va prinde-naripare
cum fiecare cântec care doinind se zice
va rătăci călare

În fiecare gară
va arde pe obraz
o lacrimă amară
cum orișice vapor venit de peste mări
va pune întrebări

Din fiecare plâns
sub pietrele tăcerii
-printre sughițuri dese- în inimă și-au strâns
nădejdile, toți merii

În fiecare râu
venit de la izvor
se leagă saci de grâu
cu fiecare susur al picăturii lor
de glasul apelor

În fiecare gest
făcut nesăbuință
-ca șarpele în Rai- se cuibăre-un incest
pe fum de umilință

În orice curcubeu
lumina își dezbracă
desenul din nucleu
cum orice umbră deasă trimite o cărare
spre perna de acasă

Prezența ta, iubito,
are formă aplecată
între două veșnicii:
Una în care ai fost
Cealaltă , în care vii

Din amândouă
te chem
să facem doar una
cu ramuri de făclii

Bagă de seamă:
venirile
să nu-ți fie târzii
încâlcite cumva
în cărări pustii

Dacă nici măcar
nu te vei opri să mă vezi
voi îngheța îngenuncheat
între zăpezi