Prezența ta, iubito,
are formă aplecată
între două veșnicii:
Una în care ai fost
Cealaltă , în care vii

Din amândouă
te chem
să facem doar una
cu ramuri de făclii

Bagă de seamă:
venirile
să nu-ți fie târzii
încâlcite cumva
în cărări pustii

Dacă nici măcar
nu te vei opri să mă vezi
voi îngheța îngenuncheat
între zăpezi

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website