De-aş avea
o mulţime de vieţi,
fiecare din ele
eternă,
să te-nvăţ pe de rost,
să mă-nveţi
cum din soare
să fac dimineţi,
un castel cum să fac

din tavernă

De-aş avea
mulţimi mari de palate
cu odăile toate
deschise
te-aş face stăpâna
suspinelor mele
în mijlocul clipei
rebele ;
Te-aş face Regină de vise

Când m-am
întors
din rugăciuni
eram curat;
m-ai aşteptat
să-ţi povestesc
cum am umblat

Îngenunchiat
am mulţumit
lui Dumnezeu
că te-a lăsat
să îngereşti
sufletul meu ;
şi pătimaş te-am
sărutat
şi te-am atins
iar peste noi
aripi de îngeri
atunci au nins.

Există o nevoie
de gânduri
rebele
există şi sete
de stele.

Există uitare
în fruntea
plecată;
în orice băiat
există o fată.

Există blestem
există iertare
există
vărsare
de râuri
în mare.

Există speranţe
există trecut
o patimă-ncape
cu greu
în sărut.

Există şi noapte
există şi zi
există tăcerea
de a nu
mai fi.

Cine aleargă spre cer
s-atingă o stea
nu ştie ce lungă e calea
ce duce la ea

Acel ce-n adânc se coboară
sa-mpingă adâncul spre nori
nu ştie că-n adâncuri se zboară
cu aripi intoarse de condori

Mi-e dor de un colţ

de floare de colţ

Culeasă pe rouă

sub buze de bolţi

 

Mi-e sete prea mare

de-o limpede mare

Pe care, catarge

se-neacă în zare

 

Mi-e dor de-o aripă

întinsă în zbor

De îngerul meu

cu chip zburător

 

O inimă-n piept

îmi bate, orfană

………………

În parc mă aşteaptă

o fată morgană

Astâmpără-mi setea
pe frunze,
pe ramuri
şi trup ;
Iar dacă ajungi
cumva
în adâncuri,
rădăcinile mele
te vor căuta,
sorbindu-te.

Te-am uitat atunci când
îmi păreai că exişti
tot timpul în jurul meu
dar…
nu erai acolo

Atuncea când

îmi erai

departe

până şi

orizontul se încovoia

să te caute

până s-a făcut

un cerc.

 

Lasă-mi ochii tăi

În loc de oglinzi

Glasul să mi-l laşi

Să mă tot colinzi

 

Părul să-l dezlegi

Să-mi curgă pe braţă

Gura ta să-mi lase

Urmele pe faţă

 

Lasă-mi mângâerea

Mânurilor tale

Trandafirii roşii

Lasă-mi-i în floare

 

Râsul să-mi rămână

Dulcea mângâere…

Lasă-mi două vorbe

Şi în rest tăcere…

 

Lasă-mi-te-ntreagă

Până n-a pleca

Când nu-i fi cu mine

Să fii doar a mea

 

 

Sărutul
unei guri frumoase

s-a întrupat ;

o altă gură,

însetată,

l-a-ncătuşat.

« Postari mai noi — Postari mai vechi »