Păsările

dacă ar avea

mai multe aripi

nu ar putea

zbura ;

fiecare aripă

încurcându-le

pe celelalte.

 

Când timpul

dinaintea frunzelor

se face toamnă

aripile păsărilor

sub formă de stol

îmi împrumută pana

ca să vă scriu:

 

-Mi-e dor de tine

Omule

viu

Crescându-mi un braţ
în trunchi de copac
şi degetele
pe o ramură
am împărtăşit moartea
în chiar axul iernii

Nu ştiu
dacă mi-aş dori să fiu
copac cu braţe
sau om cu ramuri

Distanţa între
aripi
egală cu zborul
acoperă zările
şi întinderi
de ape
atunci când
chemările
îşi aşteaptă
dorul
să îl adape.

Cerne Doamne
liniştea
peste un colţ
din grădina mea!

Adu-mi din iernile de prunc
zăpadă pură
şi pune-mi iar surâsul
în colţ de gură

Mi-e dor de roi de turme
ce urcă la munte
şi de sărutul mamei
în somn, pe frunte.

Mi-e dor de un apus
tăcut şi blând,
de îngerul cu care
s-adorm în gând.

Mi-e dor de veşnicia
unui sărut,
de ziua ce se-ntoarce
la început.

Mă răscolesc colinde
despre Isus.
Doamne, câte-am de spus
din ce n-am spus!

În cele mai negre
momente
ale existenţei,
umbrele noastre
au un straniu
contur alb;
de ele ne agăţăm
ultima speranţă
precum
am atârna,
mereu,
în gol,
o noapte
prea rotundă
pe care
nu o atinge
dimineaţa.

Pe prispa unei case
sub ram de liliac
o tânără visează
la gânduri care tac

Pe buza înserării
când clopotele bat
o tainică-aşteptare
în suflet s-a-ncuibat

Iar inima închisă
în coaja ei de nucă
aşteaptă zburătorul
şi dorul lui de ducă

Şi tresărind la şoapte
de adieri de vânt
în mijlocul de noapte
el i se culcă-n gând

Şi pe furiş îi fură
imperiul de vis
pe care, dimineaţă,
o lacrimă l-a-nvins

Mi-am luat
piatra
de pe inimă
şi-n locul apăsării
ei
a odrăslit nădejdea

Osmoza dintre
inimă şi nădejde
zămisleşte aripi
care dau
să iasă afară din piept

Tu, inimă,
nu ştii
că adevărat liberă
esti
numai
aproape de suflet ?

Când
lupii
s-au aşezat
printre oameni,
ceata
omului liber
a migrat
în pădurile
libere
de lupi …

Există un mers
pe genunchi şi coate;
există un altul
împins de la spate

Există un mers
cu paşii vioi
există un mers
singuratic;
există şi mersul
în doi

Există un mers
hotărât
există şi mers
obosit
există un mers
mohorât
şi mersul ce nu
s-a urnit

Există un mers înainte
Există un mers înapoi
Există un mers prăbuşit
Există un mers la război

Există un mers alături de drum
Un altul prin ceaţă şi fum
Există un mers chemat de un dor
Există şi mersul a zbor

Există un mers aproape culcat
Există şi mers aşteptat
Există un mers tremurat
Există şi mers disperat

Există un mers care doare
Şi mersul ce n-are picioare
Există un mers a plecare
Şi , Doamne, un mers a uitare

Există un mers de nălucă
Exisă şi mersul a ducă
Există un mers ce apasă
Dar este şi mersul acasă

Există şi mersul grăbit
Există şi mersul oprit
Există un mers pe ascuns
Şi mersul de teamă pătruns

Există iubito un mers către tine
Făcut de fântâna din mine
Tu cheamă-ţi iubito acasă nuntaşii
Şi pune-i să-mi numere paşii

« Postari mai noi — Postari mai vechi »