La pescuirea minunată
nu se merge
fără nod la năvod,
fără cârlig,
pe ploaie şi frig

Când valurile mării
au sărutat ţărmul,
s-au prefăcut în
cai înspumaţi
şi de atunci,
vuietul valurilor
se aude ca un galop
peste munţi

după ce luntrea
a tras corabia la mal,
marinarii
au vândut-o
pe o ancoră
şi pe un catarg

Când dealurile
şi-au dezvelit sânii,
la ele
au venit să se alăpteze
zăpezile

Învolburat de frumos
În cascadă,
Stropii de apă
Încep să ardă
Cu flăcări de curcubeu

Din cea mai adâncă
groapă a lumii
se mai poate ieşi
doar prin cruce;
sprijinindu-ne
pe cuiele
bătute în ea
peste mâini şi picioare

cuvântul neudat
devine vorbă
iar într-o zi
va uita până şi
a vorbi

mereu,
când vine toamna,
timpul ne scrie
cu o semnătură
indescifrabilă
de frunze
pe nehârtie

la orele dintâi
şi orele târzii
din veşnicii
se nasc tot veşnicii

pântecele chitului
a ajuns sătul
abia când Iona
a coborât în el
mânat de beelzebul

« Postari mai noi — Postari mai vechi »