Cămașa lu Hristos
era dintr-o singură cusătură
la fel ca Biserica
îmbrăcată în alb.

Când și-au pierdut vrednicia
îngerii căzuți
au zgâriat cerul
și stelele lui
însemnând veșnicia celor mulți
cu fierul încins
din talpa iadului.

Abia la capătul pământului
începe cerul;
până acolo
e drumul pe jos,
spre Golgota,
după Hristos.

Așezarea cuvintelor
ca stugurii în vie,
omul a numit-o
poezie

Aruncarea cuvintelor
cum ai zvârli
cu bucăți de lemn
Dumnezeu a numit-o
blestem

Cuvintelor care aduc
mângâiere
și iertare
li se spune:
binecuvântare

Cuvintelor care tac
sub mucul de tăciune
li se spune:
înțelepciune

Cuvintelor care ard
când a nins
li se spune:
rugul aprins

Cuvintelor vii
li se spun:
mărturii

Rostirea cuvintelor lui Cristos
este vrednică
săi se spună:
Viață veșnică

Demonii nu se ascund;
ei
sunt însăși ascunzișul
tău
când labirintul rătăcirii
duce către
întuneric.

Dacă s-ar amesteca
întunericul
cu lumina
nu am mai putea lua
în taină
Cina.

A-I cere lui Dumnezeu
Să-ți arate că există
E ca si cum ai cere
Să-ți arate aerul,
În timp ce tu,
Ca un nătâng,
Inspiri adânc,
Inspiri adânc…

Numai credincioșii
vor săpa în pământ
cu lopeți de vânt
după izvorul
Duhului Sfânt.

Vor căuta
în țărâna pustie
rădăcina de apă vie

la suprafață
vor găsi pământ uscat
dar mai apoi
vor vedea semnele
țărânei umede
-nu de ploi-
și vor săpa cu sârg
în noroi.

Vor ajunge-n
pământ nămolos;
nădejdea le va da putere
să sape mai adânc
și mai jos,
va fi lângă ei
săpând
și Cristos

Vor ajunge
în cerul de sub pământ
de unde țâșnește
ireal de limpede
izvorul de apă vie
al Duhului Sfânt

Atunci va suna trâmbița
dimineții
și ei se vor odihni
de toate ostenelile lor
și se vor adăpa
din Apa Vieții.

Te voi învinge moarte, cu viața.
Îți voi stropi cu întuneric fața.
Îți voi ucide inima haină
Cu sulița săgeții de lumină.

Te voi lovi cu pietre fără milă.
Și neputința ta-mi va face silă.
Te voi călca amarnic în picioare
Smulgându-ți sabia de îngâmfare.

Voi sfâșia cămașa ta de luptă
Și te voi ciopârți cu coasa-ți ruptă.
Te voi zdrobi ca pe un șarpe-n drum
Și nu te las să te prefaci în scrum.

Voi șterge amintirea ta din lume.
Voi dezlega de tine orice nume

Nu te-aș învinge fără aliat,
Fără Isus Hristos cel înviat.

Când nu suntem cu Dumnezeu,
Sub picături reci de condens
Ne zbatem ca un panaceu
Alunecând pe contrasens

Când nu suntem din Dumnezeu,
Abia suntem pământ și lut
Turnați în forme de vreun zeu
Hidos și orb și surd și mut

Când Dumnezeu nu e în noi
Cât nu ne umple plinătatea
Ca și Adam , rămânem goi
Și am pierdut eternitatea

Numai spălați de mântuire
Prin sânge și prin apă vie
Ne naștem pentru nemurire
Spre-ampărăți în veșnicie.

« Postari mai noi — Postari mai vechi »