Cu picioarele goale
dac-ai porni prin munți
aș însemna cu stânci drumul înapoi
să-ți pot arăta
sărutul aprins dintre noi
acolo, în valea adâncă,
sub ultima stâncă

dacă ar fi să treci
prin torente de ploi
m-aș face un picur de apă,
și, poate,
aș ajunge a mă prelinge
pe umerii tăi goi

dacă ai trece
peste câmpuri
cu hărți răsturnate de iarbă,
-tăcută și moale-
când inima-n mine
ar începe să fiarbă
aș sti cum să-ți calc
pe urma picioarelor goale

dacă ar trebui să te întorci
prin zăpezi în cuvinte,
mi-aș troieni inima
doar pentru a bea
cu tine
cafeaua, fierbinte,
alături de ea

dacă , venind spre mine
ai trece speriată
prin lanuri de flori,
aș opri florile în rădăcină
spre- a nu le întrista
că nu vor ajunge vreodată
la frumusețea ta

dacă drumul spre mine
ți-ar trece prin noapte,
din temerile tale
aș ști cum să-mi fac șoapte…

Și îți promit, iubito,
că în urma ta
vor încăpea cuvintele nespuse,
în timp ce eu voi îmblânzi
iubirea, la poluri opuse

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website