Fluturii se zbat
să se-naripeze
când prinde cu smoală
să se innopteze

Pisica cea neagră
s-a suit pe casă
într-un sac de cârpe
stelele îndeasă

Haitele de lupi
ies la vânătoare
aşteptându-şi prada
după scăldătoare

În înalturi ‚ corbul
se-nvârte în voie
dezertor şi scârnav
l-a trădat pe Noe

În mijloc de zi
cade-ntunecare
mai avem aprinsă
doar o lumânare

Crinii nemuriţi
nu-şi mai pun halatul;
celor din spitale
li se fură patul

O floare plăpândă
se-apucă de viaţă
dar o netrăiesc
bulgării de gheaţă

Se înţarcă singur
mielul de la oaie
şi apoi, tot singur,
merge şi se taie

Şoarecii aleargă
să prindă pisica
pe care de veacuri
o pândeşte frica

Iar barza,din pliscuri
copiii-i aruncă
părinţii să-i ia
să-i pună la muncă

Albina adună
polen din zăpadă
purtându-şi semeaţă
în coadă , o spadă

Copii se scoală
dis-de-dimineaţă
să-şi vadă părinţii
dacă sunt în viaţă

Poştaşul n-ajunge
cutia poştală
domnu’nvăţător
nu vine la şcoală

Ceva sărbători
se mai trag la sorţi
e prea dimineaţă
să-i trezim pe morţi

Morţii ni-i îngroapă
un preot păgân
îngerii apteri
îşi scuipă în sân

Încolo şi-ncoace
pe cer se preumblă
un nor,hăituit,
să scape de umbră

Se străduie vântul
zăpadă să-mpingă
în ceruri, de unde,
să poată să ningă

Mai cântă pianul
pe-o singură clapă
un cal costeliv
mai trage la grapă

Se-ncheie tratate
prin gaura cheii:
de o parte lupii
de cealaltă mieii

Se târăsc mişeii
pe genunchi şi coate
numai să n-ajungă
iar în libertate

Încep între prieteni
războaie urâte
de-o parte cu tunuri
de alta cu bâte

La colţuri se schimbă
iluzii pe aur
căruţa stricată
e plină cu aur

Guverne sărace
trăiesc din cerşit
le va milui
omul nevoit

Elita de doctori
şi ea prea bolnavă
aşteaptă transfuzii,
masiv, de otravă

Bolnavi muribunzi
au intrat în gardă
stau de veghe vremii
rezemaţi de targă

Ploile se uscă
undeva pe cer
focul în cămine
are limbi de ger

Un râu, repezit,
venit de la munte
nu are putere
să treacă o punte

O salcie plânge
cu lacrimi amare
că viaţa şi apa
îi sunt curgătoare

O noapte mioapă
conduce de mână
lumina, orbită
de ciobul de lună

Iar fulgi de zăpadă
s-au aprins şi ard
când vântul schilod
sare peste gard

Alaiul ce ţine
mireselor trena
îl sfârtecă lacom
în haite, hiena

Când nopţile reci
îşi lasă cortina
fantomele vin
să stingă lumina

Urmează un secol
cu zile mai scurte
când pâinea n-apucă
în grâu să se urce

În linguri se strânge
rezerva de hrană
bandaje cu gloanţe
se pun peste rană

Armata e gata
să plece la lupte
pe jos şi desculţă
cu mâinile rupte

Iar graniţa ţării
tăiată-i de cârmă
dar,poate, duşmanul
se-ncurcă-n vreo sârmă

Acarul nu ştie
să schimbe macazul
aşa că-n destine
pătrunde necazul

Ostaşul din gardă
coboară în stradă
să tragă rafale
în fulgi de zăpadă

Pe marea cu valuri
înalte, de ape,
ţăranii se-apucă
de-a lungul să grape

Nori negri la suflet
se-ntind pe azur
în crini năpădeşte
mirosul impur

Adamii din oameni
minţiţi de muiere
ca hoţii, în Eden,
se duc după mere

Când cad ăn ispită
luceferi de seară
la ceruri se urcă
o lună , pe scară

La balul pe sârmă
ce lume s-a strâns!
surâsul , atâta,
că încă n-a plâns

Bolnav de iubire,
mereu hăituit,
sărutul ajunge
pe buze, strivit

La naştere, visul
nu se mai botează
rochia miresei
prea se întinează

În sânge-u intrat
globule străine
să pună răsaduri
cu câmpuri de mine

În vămi, neuronii
mai sunt controlaţi
şi pentru bagaje
vor fi arestaţi

Cuvântul nu-ncape-n
cămaşa de forţă
iar zorii se crapă
în capul de torţă

Ciudată-i amiaza
în mijloc de vară
cum vine-mbrăcată
în rochii de seară

Vioara răsună
pe-o singură strună
un câine schilod
se strâmbă la lună

Soseşte târzie,
târâş prin zăpadă,
o vară grăbită
măcar să ne vadă

Albastrul din cer
s-a decolorat
în aripă zborul
a fost arestat

Iar pete de soare
cu raze tocite
se-aşează furiş
pe haine albite

În valuri şi stânca
aproape că-i moale
florilor le cresc
spinii în petale

Lângă prispa casei
a pornit război
lupii stau de pază
turmelor de oi

Ţintele pictate
pe nişte icoane
nu se mai vânează
doar în poligoane

Tancurile grele
precum nişte gloabe,
s-au scos la mezat
în târg, pe tarabe

Sacul de merinde
e o odisee
pentru el se bat
soldaţi-n tranşee

Marea tencuieşte
stâncile cu falii
iar pe plajă,prundul,
e mâncat de carii

Pe un frig năpraznic
biete săniuţe
au ieşit la joacă
aproape desculţe

Alunul cu creanga
zburlită de vânt
străjuie la cruce
ca omul de rând

De o vreme-ncoace
fraţii nu sunt neamuri
iar lumina vine
numai pân’ la geamuri

Sprijinit pe umbră
trupul, înspre seară,
urcă nişte scări
care îl coboară

S-au prins peste cer
gratii, în cârlige
norii, pe pământ,
să nu mai irige

Se-ntorc din războaie
cu steagul plecat:
un biet general
şi un brav soldat

Un râu care n-are
ocean să se verse,
un tren cu muniţii
umblând pe traverse

Iar focuri mânjite
de fumuri uscate
au scăpat hulubii
către libertate

Pământul-prin poluri-
îl fulger’ fiorii
când sorii coboară
mai jos decât norii

Gheţari uriaşi
cu nasu’ pe sus
atacă vapoare
în termen redus

Cardinale puncte
cu busole sparte
s-au îngrămădit
toate într-o parte

Stele căzătoare
hăituiesc spre sud
păsări migratoare
care nu aud

La lună mai urlă
lugubru dulăii
n-ajunge căldura
în fundul odăii

La nuntă, pe mese,
se pun firmituri
nuntaşii-au venit
legaţi peste guri

Mirese spălate
cândva cu isop
se-nhamă să tragă
Altarul la loc

În zbor mai avem
abia o aripă
legată şi-aceea
de umăr, în pripă
………………………….

Ajuns-a să fie
spatele în faţă…
Doamne! Ce-o să faci
cu un om de gheaţă?

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website