Există și foc și îngheț în priviri
așa cum uitare nu ar fi de nu erau amintiri;
în ce s-ar scălda ale lumii oceane
dacă nu le făcea Dumnezeu căldări și ligheane?

Dacă între răsărit și apus e-o cale de-o zi
de ce între apus și răsărit e-o cale de-o noapte?
aș vrea ca la întrebare să nu răspund eu
căci a răspuns Creatorul de lumi, Dumnezeu.

Timpul nu se scurge în sensul acelor de ceasornic,
nici în albia omului nestatornic,
timpul se scurge prin noi, în noroi
de când veșnicia ne-a dezbrăcat și am rămas goi.

Ne-a învățat Hristos că veșnicia nu e pierdută
dacă înfingem steagul credinței pe redută;
atunci flamura lui va flutura în cer
și omule, tu, nu vei fi efemer.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website