Abonați la lacrimi nu sunt copii
ci aceia care și-au vândut credința
pe arginți, i-au prigonit pe sfinți,
acei care fură din pomul oprit și-și fac chip cioplit,
apoi se închină aruncând cu pietre și vină
în aceia care își plâng păcatul cu lacrimi amare.

Nici cerul nu plânge cu ploi, ci plânge cu noi
când nu îl privim mai des din trupul de lut în condens, și nu ne rugăm când rătăcim
Păstorul cel bun să-L găsim.

Ochii sunt aceia prin care lacrimile-și fac o cărare,
izvorul e ancora aceea adâncă în vână de stâncă,
din care beau încă-nsetate popoare
uscate la soare în drum prin pustiu…
au plâns și devreme, au plâns și târziu,
ei, abonați la lacrimi, răscumpărați prin patimi
la crucea din calvar și mântuiți prin har.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website