O pribegie-n cort străin
îmi este viaţa asta
de nomad
amestec de durere
şi de chin
şi-mi este dat
să port o cruce grea
sub care ard,

Povara crucii
lui Iisus:
o binecuvântare;
învrednicindu-mă
nespus
copil, iubirii Sale

Dincolo, viaţa mea
va fi acasă;
voi fi în chip ceresc;
voi sta la masă
cu El
cu Creatorul meu
şi voi cina atunci
cu Dumnezeu

Nu va mai fi durere
nu va mai fi păcat
vom veşnicii în Rai
că nu L-am lepădat

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website