Își umple albinele
Cu nectar botinele,
Sfârșindu-și năduful,
Să îndulcească stupul.

Circulă furnicile
Când cocu-se spicele
Așa ca tractoarele
Când ară hotarele.

Cocori în coloane
Desfac din obloane
Vremelnice halte
Spre țările calde.

Un greier și-o greieră
Câmpiile treieră
Când ierburi încântă
Cântând ca la nuntă.

Pe buze de ciuturi
Ninsoare de fluturi
Bea ape de zor
Din rece izvor.

Covoare de frunze
Sărută pe buze
Copacii cei buni
Când spun rugăciuni.

Miresme de flori
Vopsesc în culori
Și aer și cer
În tainic mister.

Mulțimi de popoare,
Ieșind din strânsoare
Dezleagă blestem
Și nu se mai tem.

Când omul cinează,
Năduful de-amiază
Se schimbă-n răcoare,
E iar sărbătoare.

E iarăși nădejde
În arii cu mejde
Sămânță să cadă
Și să nu mai ardă.

Fă, Doamne, năduful
Să nu-năbușe duhul
Când om renăscut
Se pune sub scut.

Primind ocrotire
Din mare iubire
Ființa iubită
A fost mântuită.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website