S-a răcit planeta, meridian și paralel,
pentru că inima omului e de gheață;
ninge cu poluri fără busolă
peste ultima romantică gondolă.

În munții stâncoși hibernează vise
despre fiorul plămădirii din țărână
și respirația Edenului în răcoarea dimineții
chiar acolo, la începutul vieții.

Cât de repede trece timpul peste anotimpuri…
acuma e început de lume la capăt de săptămână,
acuma intră soarele și luna în eclipsă
împlinind profețiile din apocalipsă.

Se opresc pământul și cerul la o oră anume,
este vremea eclesiastică a shimbării de gardă:
pământul nou și cerurile noi, rânduite de Mesia,
dau semnale că începe în curând veșnicia.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website