După potop Dumnezeu a tras o linie de curcubeu
că niciodată nu va mai îneca lumea
care se îmbarcă în arca mântuirii Sale.

A tras linii roșii care nu pot fi trecute,
la magini de mări și oceane,
între întuneric și lumină,
între credință și tăgadă,
între dulce și amar,
și mai ales între neprihănire și păcat.

A tras linii prin mări și le-a despărțit,
a oprit râurile din curgerea lor
să treacă mai întâi chivotul spre țara promisă
și mai ales a despărțit viața de moarte
țintuind boldul morții pe cruce.
biruind-o prin viață veșnică.

A despărțit deșertul de apă,
adevărul de minciună,
frigul de căldură,
a despărțit iubirea de ură,
a pus în răbdare milă și îndurare.

Va despărți oile de capre
și pământul vechi de noul pământ,
cerul cel nou de cerul cel vechi
și pentru asta va scutura încă o dată
și cerul și pământul.

Nu! Nu putem sluji la doi stăpâni:
și lui Dumnezeu și lui mamona,
și lumii și lui Hristos,
nu ne putem închina în duh și adevăr
decât cunoscându-le.

Nu putem moșteni veșnicia
decât născându-ne din nou;
nu putem fi copii de Dumnezeu
dacă El nu ne înfiază,
făcându-ne frații Fiului Său.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website