Încă de la creație apa are memoria ascultării
așezându-se în locuința
oceanului și a mării

are memoria vie a potopului
când era stăpâna lumii,
biruită doar de arca lui Noe

marea ei s-a despicat
să treacă poporul lui Dumnezeu
spre Canaan

când toiagul a lovit stânca,
ea a născut izvorul de apă vie
adăpând poporul ce urma să treacă prin pustie

în râul Iordan și-a oprit curgerea
așteptând să treacă mai întâi chivotul
apoi cele douăsprezece seminții de neam ales

când prorocul s-a rugat
nu a plouat trei ani și jumătate
spre a usca necredințe și păcate.

s-a întărit pe mare, sub picioarele
Celui ce a poruncit valurilor să tacă
și ele L-au ascultat

apa are memoria botezului Fiului lui Dumnezeu
și de atunci avem și noi memoria iertării
și pe cea a veșniciei

apa are memoria fântânii din Sihar
unde s-au despletit religii
și s-a împletit credința

are memoria transformării în vin
la nunta din Cana, dar mai ales,
are memoria că din coasta străpunsă
a curs odată cu sângele
care curățește orișice păcat

are memoria smereniei din ligheanul în care
Învățătorul a spălat picioarele ucenicilor Săi
înfășat la brâu cu un ștergar

apa are memoria vie
dar noi, oamenii, uităm până și de noi
dacă nu ne altoim în butucul din via cea vie

apa are memoria ta și a mea
pentru că ne compune
și împreună cu țărâna și mai presus, cu Duhul,
suntem și rămânem oameni.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website