Ce mare har, lângă altar,
să mai poți spune o rugăciune;
ce har divin, pâine și vin
să se-mpreune în imn de strune
și cor ceresc, dumnezeiesc.

Ce har de sus, de la Isus,
omul de lut nu mai e mut,
răscumpărat a fost iertat
lăsând robia, trecând pustia
și Iordanul, cu tot elanul.

Ce har deplin, cerul senin
adună stele, ca pe mărgele,
Emanuel, făcând inel
pentru Mireasă dusă acasă
spre-a fi mereu cu Dumnezeu.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website