Dacă aș putea
aș lua
suferința ta
și-aș duce-o eu
oricât ar fi de greu.

Am învățat așa
de la Hristos
când mă despovăra
de crucea mea
și omul care am fost.

Aș vrea să-mpart din pâinea mea
cu cel flămând
și-aș vrea să plâng cu cel ce plânge
ca și Isus, în Ghetsimani,
unde vărsa lacrimi de sânge.

Și celui însetat să-i dau
paharul meu cu apă rece,
căci, Doamne, nu e apa mea
ci e izvor din stânca Ta
ce-l mai adapă în pustiu
pe omul viu.

Știu, nu e mult
să îl încalț pe cel desculț
și să-l hrănesc pe-nfometat,
să-mpart cu cel trudit și obosit
și patul și puținul meu
căci asta mă învață Dumnezeu.

Și, mai ales,
aș vrea să pot iubi mai mult,
mai des,
căci încă pe când eram eu un păcătos
Isus Hristos
a stat la ușa mea și a bătut…

Eu am deschis,
El a intrat și a cinat
cu mine păcătosul necurat
și nu am meritat;
apoi m-a curățat de lepra de păcat
și m-a iertat.

Singur nu pot,
dar pot cu El
să fac la fel;
și toți putem întâi iubi,
putem cu orbul împărți
vederea care e lumină
căci o avem de când Hristos
a stat cu noi, cu toți la cină.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website