Devreme vin vremuri de vremi vămuite
când, vrem sau nu vrem,curg ierni peste stânci văruite;
atunci fulgi vremelnici se țes încurcat în covoare
ca semn că viața e-o umbră așa trecătoare.

Devreme, în riduri înguste de-adânci canioane
convoaie de grele și dese și lungi camioane
încarcă-descarcă de zor din cozi de comete
nisipuri de stele vărsate de-a valma-n schelete.

Pe drumuri de dus, pe drumuri de-ntors fac tangaje
oceane cu valuri ce nu mai încap în bagaje;
ajung la un țărm odată cu vântu-nserării…
devreme-târziu, pescarii trag mreje la marginea mării.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website