Când va trece vara ne vor cădea frunzele
și apele ni se vor domoli în albii largi, pline cu amintiri;
vom îmbrățișa vântul cu aripi mai rare și mai puține,
încă vom zbura dar mai aproape de pământ;

vom respira cu șoapte și poate cu oftate,
vom uita mai des ceea ce-i de uitat,
vom “dezîntineri” lângă înțelepciune
și vom iubi la prezentul continuu.

semnelor timpului le vom pricepe vorbirea
și bătăile inimii vor coborî printre nuferi,
mirosind ⁹ a început de toamnă
lângă pomii cu fructe în pârg

păsările migratoare ne vor numi culegători culeși
iar depărtările se vor apropia de noi tăcute
trăgându-și marginile peste umbrele din asfințit
ca o cometă cu a ei coadă în evantai.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website