Ce ai a face, viață, cu o inimă de gheață?
tu ești oceanul și ea aisbergul călător
între capăt de drum și capăt de pol,
purtați împreună de valuri și furtuni
în goana de vânt spre deșertăciuni
și cuprinși de așteptări între dogmă și adevăr.

După ploaia cu picuri de soare,
când apele tale se vor încălzi,
și când ghețarii lumii se vor topi,
atunci în întuneric se va face zi,
vapoarele își vor ridica din nou catargul
străbătând lungul și largul, meridian și paralel,
iar Cârmaciul va fi atunci Emanuel.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website