Măi, oamenilor obosiți
din pricina facerii de nimic,
veniți de vă odihniți
luând jugul lui Hristos pe umeri;

în aria arăturilor Lui
răsturnați-vă brazda vieții
și îngropați sub pământ, în mormânt,
zădărnicia și deșertăciunea
alergării după himere și năluci efemere;

prea multă goană după vânt,
stârnind furtuni,
prea mult deșert în rugăciuni
și în potop prea multă apă
și-n trupul lutului din noi,
prea multă groapă;

acei trudiți și-mpovărați
nu vă-ngropați în prima moarte
ci de sub lespezi de pământ vă ridicați
și luminați ca stelele în miez de noapte.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website