Eu spun că Dumnezeu îmi vorbește
și știu că nu mă credeți;
Îl vor auzi acei care își vor face timp să-L asculte.

Până atunci suntem cotropiți
de timpuri-netimpuri,
care ne fură viața și bucuria,
plătind cu amăgire deșartă
rătăciri prin locuri în care
doar roșcovele mai hrănesc risipirea.

În orice loc al pierzării am fi
mai este un drum către Cel care vorbește;
niciodată nu-i totul pierdut
atâta vreme cât încă exiști;
poarta iertării e încă deschisă,
Cuvântul întrupat încă se roagă
să fim iertați că nu știm ce facem.

El vorbește tuturor;
cine are urechi de auzit să asculte
și abia atunci vom deveni oameni
după chipul și asemănarea Lui.

Vorbește,Doamne,
căci Robul Tău ascultă!

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website