PAGINI

Categorii

A îmbătrânit pământul;
în riduri crăpate s-a ofilit,
a încărunțit, respiră greu
și începe să tremure la cutremure.

Se întoarce acasă de la războaie,
șchiopătează de fiecare dată
când poarta-i încuiată
și cu o față tristă tușește în batistă.

Se leagă cu vânturi peste descânturi
și uneori stoarce din nori
zemuri amare în “călimare”
cu care scrie carte târzie, cu nostalgie.

Tușește des a boală cronică,
respiră greu și sacadat,
face frisoane, trage la pat și bolește
transpiră pe tâmple și creste.

A îmbătrânit pământul
și pruncii lui l-au dus la azil,
așa cum ai arunca la coș ceva inutil;
și, iată, la porțile serii,
cum caută-n coș gunoierii.

Nici un comentariu existent inca.