Câmpul de șah cu regi și cu regine,
cu cai ologi, cu rânduri de pioni
a dezgropat traverse de sub șine
și împegații și-au școlit spioni.

Ca pe un câmp de șah fără de mante,
pe un ocean întins, învolburat,
ajuns-a trenul lumii a se târî pe jante
și nu a mai ajuns în munții Aratat.

Nici nu mai știu de câte ori
a fost sfârșitul lumii
când se zvârlea din turn cu arbalete,
când regi smintiți își ațâțau nebunii
să își înhame caii la șarete.

Uitasem de potop și de Sodoma
de turnul Babel și de Babilon,
uitasem fructelor Edenului aroma
și mirosea în jur Armaghedon.

Cine, cu ce va fi să stingă focul?
încă-alergăm spre iazul de pucioase;
ne-am pus în steaguri vracii și ghiocul
…pe cruce sângele învie oase.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website