Ecuatorul mută cuptorul
să pârjolească lumea lumească
în coji de jar și-n coji de iască.

Cercul polar tânjește iar
să congeleze în metereze
iarna pe terra, cu mitraliera.

Mii de-anotimpuri vâslesc prin timpuri,
vrând să ofere vieți efemere
pe alte terre.

Doamnele toamne culeg din ierburi,
prin rug de mure,
ciute și “cerburi” dinspre pădure.

Fluturi cu aripi greu plumbuite
bat ca în doage hodorogite
lumea de cari să o agite.

Printre strâmtori trec vrăjitori,
vântul urnește roata de mori,
oamenii sunt prea trecători.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website