Mai lumești decât lumea n-au fost doar fariseii,
Nici acei ce Îl schimbă pe El, Domnul, cu zeii,
Ci ‘nainte de toți și ‘nainte de toate
Am fost eu când zăceam în minciuni și păcate.

Orișicât e de trist și oricât de târziu
Vreau să spun, peste tot: “N-am știut că nu știu”.
Dar când El m-a atins și când El mi-a vorbit
Din beție și somn doar atunci m-am trezit.

Căutam bâjbâind și măcar că-i aproape
Eram orbul ce-avea întuneric pe pleoape;
Rătăceam depărtat, precum oaia de staul,
Prigoneam, fără minte, după duhul Lui Saul.

Dar pe drum prin pustiu, și pe drum spre Damasc
Cel ce veșnic e viu m-a chemat să mă nasc;
Fac de-atunci mărturii orișicui vrea să știe:
“Am dat inimi de piatră pe o inimă vie”.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website